círeși pnh vz cineși corectată

cireașă sf [At: (a. 1708) ANON. CAR / V: cera~, cerașe, ce~, ~ra~, ciu~ / Pl: ~eșe și (pop) ~eși / E: ml ceresia] 1 (Bot; șîc ~-albă, ~-altoită, ~-amară, ~-oltoană, ~-pădureață) Fruct comestibil al cireșului (1), mic, sferic, cărnos, de culoare roșie sau galbenă, cu gust dulce sau amărui. 2 Fruct al pomului Prunus avium Si: cireașă-amară. 3 (Bot; îc) ~-de-Ispas, ~-de-Mai, ~-de Sân-Petru, ~-drăgănea, ~-dulce, ~-lipicioasă, ~-moacră, ~-pergaviță Fruct comestibil al pomului Prunus duracina Si: cireașă-pietroasă. 4 (Bot; îc) ~-păsărească Fruct al pomului Cerasus avium. 5 (Bot; reg; îc) ~-șelană, ~-țepeșă Fruct cărnos, rotund, cu coada lungă, care are o culoare albă-gălbuie. 6 (Pfm; îe) A privi la cineva ca la o ~ coaptă A privi cu mare admirație (și poftă). 7 (Pop; îe) A avea trei ~eșe A fi la menstruație. 8 (Bot; reg; îc) ~șa-lupului Mătrăgună (Atropa belladona). 9 (Bot; reg; îc) ~șa-Ovreiului Păpălău (Physalis alkekengi). corectată

ciréș sm [At: ANON. CAR. / V: cerắș, ce~, ~rắș, ciu~ / Pl: ~i / E: ml *ceresius] 1 (Bot.) Pom fructifer cu frunze ovale alungite, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Cerasus avium). 2 (Pfm; îe) A privi la cineva ca la un ~ copt A privi cu mare admirație (și poftă). 3 (Bot; îc) ~-amar (sau ~-de-pădure, ~-păsăresc, ~-sălbatic) Pomul Prunus avium. 4 (Bot; îc) ~-pietros Pomul Prunus duracina. 5 (Bot; îc) ~-de-Ispas sau ~-dulce, ~-negru Pomul Prunus juliana. 6 (Bot; îc) ~-de-Bărăgan, ~-pitic Pomul Prunus Chamoecerasus.

CIREÁȘĂ, cireși, s. f. Fructul cireșului, mic, sferic, cărnos, de culoare roșie sau galbenă, cu gust dulce sau amărui. [Pl. și: cireșe] – Lat. ceresia (= cerasea).

CIRÉȘ, cireși, s. m. Pom fructifer cu frunze ovale alungite, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus avium). – Lat. *ceresius (= cerasus).

CIREÁȘĂ, cireșe, s. f. Fructul cireșului, mic, sferic, cărnos, de culoare roșie sau galbenă, cu gust dulce sau amărui. [Pl. și: cireși] – Din lat. ceresia (= cerasea).

CIRÉȘ, cireși, s. m. Pom fructifer cu frunze ovale alungite, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Cerasus avium). – Lat. *ceresius (= cerasus).

CIREÁȘĂ, cireșe, s. f. Fructul cireșului. Mă duc... să fur niște cireșe. CREANGĂ, A. 47. Doi ochi ca la dumneata, Zău că nu. mai pot afla, Așa negri frumușei Ca cireșele-n altoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 37. Cireașă amară = fruct al cireșului sălbatic, de pădure, cu gust amar, folosit pentru prepararea dulceții. Cucoana Zinca a trimis încă de săptămîna trecută poștalionul, încărcat cu dulcețuri proaspete de cireși amare și de caise crude. CAMIL PETRESCU, O. 264. Cireașă neagră = fruct al unei specii de cireș, cu gust dulce și culoare neagră. Glicherie intră cu o farfurie mare încărcată cu fructe, între care zării, mai cu seamă, vestitele cireșe negre de la Pîngărați. HOGAȘ, DR. 282. Își cănea părul și barba cu cireșe negre. CREANGĂ, P. 111. – Pl. și: (Munt.) cireși.

CIRÉȘ, cireși, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu flori albe și fructele drupe rotunde, roșii, foarte gustoase, asemănătoare cu vișinele, care se coc la sfîrșitul primăverii (Primus avium). Flori albe plouă din cireși. SADOVEANU, O. III 113. Cînd colo, mă trezesc în cireșul femeii. CREANGĂ, A. 48. Atît de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireș. EMINESCU, O. I 117. Badea nalt cît un cireș... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 429. ◊ (În comparații) împăratul se topea de dragoste pentru Ileana Sinziana și se uita la dînsa ca la un cireș copt. ISPIRESCU, L. 29.

CIREÁȘĂ ~éșe f. Fructul cireșului. ~eșe amare. [G.-D. cireșei; Sil. -rea-șă] /<lat. ceresia

CIRÉȘ ~i m. Pom fructifer cu frunze ovale și flori albe, cultivat pentru fructele sale mici, cărnoase și pentru lemnul care este folosit în industria mobilei. /<lat. ceresius

cireașă f. poama cireșului, a cării carne e foarte zemoasă; cireașa lupului, mătrăgună. [Lat. vulg. CERESEA].

cireș m. 1. pom din familia rozaceelor care face cireșe (Cerasus); 2. lemnul său. [Lat. *CERESIUS (= CERASUS)].

cireáșă (vest) f., pl. eșĭ (Munt.), eșe (Olt.), și ciréșă (est), pl. eșe (lat. cérasa, pl. de la cérasum, cireșă, vgr. kérasos, cireș, și kerásion, cireșă, ĭar acesta d. orașu Kerasús, -úntos, lat. Cérasus, -úntis, din Pont, la marea Neagră, unde eraŭ pădurĭ de cireșĭ sălbaticĭ, numit și azĭ de Turcĭ Kirasun [kiras, kiraz, arm. geras, pers. kires, cireșă], de unde Lucúl, după ce l-a învins pe Mitridate [66 în ainte de Hristos], ĭ-a adus și ĭ-a plantat în Italia; it. ciliegia și ciriegia, pv. cereisa, fr. cerise, sp. cereza, pg. cereja. D. lat. vine germ. kirsche, d. rom. vine vsl. črešĭnĭa, rus. rut. čeréšnĕa, bg. čereša). Fructu cireșuluĭ. Cireșe amare, un fel de cireșe de un roș foarte închis, maĭ micĭ și cam amare.

ciréș m. (d. cireșă saŭ d. lat. ceresius îld. ceráseus, din cérasus, cireșă, cireș; it. ciriegio și ciliegio, sp. cerezo). Un pom rozaceŭ care face niște bobițe roșiĭ foarte gustoase. Cireș amar, cireș care face cireșe amare. Fig. A te uĭta ca la un cireș copt, a te uĭta cu mare poftă. V. vișin.

!cireáșă s. f., art. cireáșa, g.-d. art. ciréșii/ciréșei; pl. ciréși/ciréșe

ciréș s. m., pl. ciréși

cireáșă s. f., art. cireáșa, g.-d. art. ciréșei; pl. ciréșe

ciréș s. m., pl. ciréși

cireașă, pl. cireșe