2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciordire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: ciordi] (Fam) Furt (de lucruri mărunte) Si: (fam) ciordeală, ciordit1.

CIORDÍ, ciordesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura (lucruri mărunte); a șterpeli. – Din țig. cior (part. ciordiom).

CIORDÍ, ciordesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura (lucruri mărunte); a șterpeli. – Din țig. cior (part. ciordiom).

ciordi vt [At: CIHAC II, 56 / V: ciur~ / Pzi: ~désc / E: rrm čor] (Fam) A fura.

CIORDÍ, ciordesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) A fura (la repezeală) lucruri fără prea mare valoare; a șterpeli. Stau aici, nu ciordesc nimica, zău. GALAN, Z. R. 140. Întind mîna, fie să ciordească ceva dintr-un sac, fie să cerșească. STANCU, D. 361. Abia ne mai ținem Zilele cu cîte o găină sau altă pasăre ce putem să ciordim de pe ici, de colo. ISPIRESCU, L. 368.

A CIORDÍ ~ésc tranz. fam. (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a șterpeli; a șterge. /<țig. cior

ciordì v. a fura cu dibăcie fără a se simți (vorbind mai ales de țigani): ce putem să ciordim de pe ici de colo ISP. [Țigăn, ČORDO, participiu dela ČORAO, a fura].

cĭordésc v. tr. (țig. čordo, part. d. čorao, a fura. Cp. și cu ung. csorditni, a pune să se scurgă, csörditni, a plesni din bicĭ). Pop. A fura, șterpeli.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciordí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciordésc, imperf. 3 sg. ciordeá; conj. prez. 3 să ciordeáscă

ciordí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciordésc, imperf. 3 sg. ciordeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciordeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIORDÍ vb. v. fura, lua, sustrage.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: ciordire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciordire
  • ciordirea
plural
  • ciordiri
  • ciordirile
genitiv-dativ singular
  • ciordiri
  • ciordirii
plural
  • ciordiri
  • ciordirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciordi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciordi
  • ciordire
  • ciordit
  • ciorditu‑
  • ciordind
  • ciordindu‑
singular plural
  • ciordește
  • ciordiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciordesc
(să)
  • ciordesc
  • ciordeam
  • ciordii
  • ciordisem
a II-a (tu)
  • ciordești
(să)
  • ciordești
  • ciordeai
  • ciordiși
  • ciordiseși
a III-a (el, ea)
  • ciordește
(să)
  • ciordească
  • ciordea
  • ciordi
  • ciordise
plural I (noi)
  • ciordim
(să)
  • ciordim
  • ciordeam
  • ciordirăm
  • ciordiserăm
  • ciordisem
a II-a (voi)
  • ciordiți
(să)
  • ciordiți
  • ciordeați
  • ciordirăți
  • ciordiserăți
  • ciordiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciordesc
(să)
  • ciordească
  • ciordeau
  • ciordi
  • ciordiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciordi

  • 1. familiar A fura (lucruri mărunte).
    exemple
    • Stau aici, nu ciordesc nimica, zău. GALAN, Z. R. 140.
      surse: DLRLC
    • Întind mîna, fie să ciordească ceva dintr-un sac, fie să cerșească. STANCU, D. 361.
      surse: DLRLC
    • Abia ne mai ținem zilele cu cîte o găină sau altă pasăre ce putem să ciordim de pe ici, de colo. ISPIRESCU, L. 368.
      surse: DLRLC

etimologie: