2 intrări

13 definiții

ciordire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: ciordi] (Fam) Furt (de lucruri mărunte) Si: (fam) ciordeală, ciordit1.

ciordi vt [At: CIHAC II, 56 / V: ciur~ / Pzi: ~désc / E: rrm čor] (Fam) A fura.

CIORDÍ, ciordesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura (lucruri mărunte); a șterpeli. – Din țig. cior (part. ciordiom).

CIORDÍ, ciordesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura (lucruri mărunte); a șterpeli. – Din țig. cior (part. ciordiom).

CIORDÍ, ciordesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) A fura (la repezeală) lucruri fără prea mare valoare; a șterpeli. Stau aici, nu ciordesc nimica, zău. GALAN, Z. R. 140. Întind mina, fie să ciordească ceva dintr-un sac, fie să cerșească. STANCU, D. 361. Abia ne mai ținem Zilele cu cîte o găină sau altă pasăre ce putem să ciordim de pe ici, de colo. ISPIRESCU, L. 368.

ciordí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciordésc, imperf. 3 sg. ciordeá; conj. prez. 3 să ciordeáscă

ciordí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciordésc, imperf. 3 sg. ciordeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciordeáscă

CIORDÍ vb. v. fura, lua, sustrage.

A CIORDÍ ~ésc tranz. fam. (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a șterpeli; a șterge. /<țig. cior

ciordì v. a fura cu dibăcie fără a se simți (vorbind mai ales de țigani): ce putem să ciordim de pe ici de colo ISP. [Țigăn, ČORDO, participiu dela ČORAO, a fura].

cĭordésc v. tr. (țig. čordo, part. d. čorao, a fura. Cp. și cu ung. csorditni, a pune să se scurgă, csörditni, a plesni din bicĭ). Pop. A fura, șterpeli.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ciordi vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ciordi, ciordesc v. t. a fura

Intrare: ciordi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciordi
  • ciordire
  • ciordit
  • ciorditu‑
  • ciordind
  • ciordindu‑
singular plural
  • ciordește
  • ciordiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciordesc
(să)
  • ciordesc
  • ciordeam
  • ciordii
  • ciordisem
a II-a (tu)
  • ciordești
(să)
  • ciordești
  • ciordeai
  • ciordiși
  • ciordiseși
a III-a (el, ea)
  • ciordește
(să)
  • ciordească
  • ciordea
  • ciordi
  • ciordise
plural I (noi)
  • ciordim
(să)
  • ciordim
  • ciordeam
  • ciordirăm
  • ciordiserăm
  • ciordisem
a II-a (voi)
  • ciordiți
(să)
  • ciordiți
  • ciordeați
  • ciordirăți
  • ciordiserăți
  • ciordiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciordesc
(să)
  • ciordească
  • ciordeau
  • ciordi
  • ciordiseră
Intrare: ciordire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciordire
  • ciordirea
plural
  • ciordiri
  • ciordirile
genitiv-dativ singular
  • ciordiri
  • ciordirii
plural
  • ciordiri
  • ciordirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)