8 definiții pentru ciordeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciordeálă sf [At: DA ms / Pl: ~eli / E: ciordi + -eală] (Fam) Ciordire.

CIORDEÁLĂ, ciordeli, s. f. (Fam.) Faptul de a ciordi; șterpeleală, ciordit. – Ciordi + suf. -eală.

CIORDEÁLĂ, ciordeli, s. f. (Fam.) Faptul de a ciordi; șterpeleală, ciordit. – Ciordi + suf. -eală.

CIORDEÁLĂ s. f. (Familiar) Șterpeleală, furt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciordeálă (fam.) s. f., g.-d. art. ciordélii; pl. ciordéli

ciordeálă s. f., g.-d. art. ciordélii; pl. ciordéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIORDEÁLĂ s. v. furat, furătură, furt, hoție, pungășeală, pungășie.

ciordea s. v. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HOȚIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciordeală, ciordeli s. f. furt

Intrare: ciordeală
ciordeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciordea
  • ciordeala
plural
  • ciordeli
  • ciordelile
genitiv-dativ singular
  • ciordeli
  • ciordelii
plural
  • ciordeli
  • ciordelilor
vocativ singular
plural

ciordeală

etimologie:

  • Ciordi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09