2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciontire sf [At: DA ms / V: ~tare / Pl: ~ri / E: cionti] (Reg) 1 Tăietură. 2 Amputare. 3 Decapitare. 4 Scurtare. 5 Terminare a mâncării sau băuturii.

ciontare sf vz ciontire

ciontí [At: LB / Pzi: ~tésc, ciont / E: ciont1] (Reg) 1 vt A tăia. 2 vt A amputa. 3 vt A decapita. 4 vt A scurta. 5-6 vtr (Trs; nob; d. mâncare și băutură) A (se) termina.

ciunti [At: ANON. CAR. / V: cionti / Pzi: ~tesc, (rar) ciunt / E: ciunt] 1 vt (D. părți ale corpului) A amputa. 2-3 vtr (a) A (se) mutila. 4 vt (C.i. arbori și flori) A tăia (curățând). 5 vt (C.i. obiecte) A scurta. 6 vt A îndepărta (de obicei inestetic) părți dintr-un obiect Si: a ciungăra (6), a ciunta (6). 7 vt A elimina (cu efecte negative) pasaje dintr-o lucrare Si: a ciunta (7). 8-9 vtrp (Îvp) A (se) împuțina. 10-11 vtrp (Îvp) A (se) curma. 12 vr (Îvp; d. foc) A se stinge.

CIONTÁ vb. I v. ciunti.

CIONTÍ vb. IV v. ciunti.

CIUNTÍ, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles). 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) ciontá vb. I, ciontí vb. IV] – Din ciunt.

CIUNTÍ, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles). 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) ciontá vb. I, ciontí vb. IV] – Din ciunt.

CIUNTÍ, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la o parte a corpului) A tăia, a amputa; (cu privire la oameni) a mutila, a schilodi. Alexandru-vodă... ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158. Îi ciuntiră mai întîi picioarele, pe urmă genunchii unul după altul și în sfîrșit brațele pînă la coate. BĂLCESCU, O. II 265. ◊ Refl. (Rar) Eu cad și mă stîlcesc, Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. 2. (Cu privire la plante sau la arbori) A despuia; a rupe. Păsări cîntau în arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70. – Variante: (regional) ciontá (RETEGANUL, P. III 37) vb. I, ciontí (CARAGIALE, N. F. 26, ODOBESCU, S. III 46) vb. IV.

A CIUNTÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A face să devină ciunt; a lipsi de o parte a corpului. 2) (plante) A scurta prin tăierea crengilor, vârfurilor. /Din ciunt

ciuntì v. 1. a trunchia un membru al corpului (coada calului, coarnele vitelor, urechile câinelui); 2. a tăia vârful, a scurta stricând.

cĭontésc și -țésc, V. cĭuntesc.

cĭuntésc v. tr. (d. cĭunt). Fac cĭunt, mutilez. Fig. Micșorez, știrbesc: a cĭunti o țară. – Și cĭontesc și cĭonțesc (est). Rar cĭuntez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciuntí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntésc, imperf. 3 sg. ciunteá; conj. prez. 3 să ciunteáscă

ciuntí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntésc, imperf. 3 sg. ciunteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciunteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIUNTI vb. a reteza, a tăia, a trunchia. (~ crengile unui copac.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciuntí, ciunt, vb. tranz. – 1. A tăia, a reteza. 2. A curma: „Dacă viața mi-o ciuntați, / Pă mine mă îngropați / În strunguța oilor” (Lenghel, 1985: 212). – Din ciunt (MDA).

arată toate definițiile

Intrare: ciontire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciontire
  • ciontirea
plural
  • ciontiri
  • ciontirile
genitiv-dativ singular
  • ciontiri
  • ciontirii
plural
  • ciontiri
  • ciontirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciontare
  • ciontarea
plural
  • ciontări
  • ciontările
genitiv-dativ singular
  • ciontări
  • ciontării
plural
  • ciontări
  • ciontărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciunti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciunti
  • ciuntire
  • ciuntit
  • ciuntitu‑
  • ciuntind
  • ciuntindu‑
singular plural
  • ciuntește
  • ciuntiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciuntesc
(să)
  • ciuntesc
  • ciunteam
  • ciuntii
  • ciuntisem
a II-a (tu)
  • ciuntești
(să)
  • ciuntești
  • ciunteai
  • ciuntiși
  • ciuntiseși
a III-a (el, ea)
  • ciuntește
(să)
  • ciuntească
  • ciuntea
  • ciunti
  • ciuntise
plural I (noi)
  • ciuntim
(să)
  • ciuntim
  • ciunteam
  • ciuntirăm
  • ciuntiserăm
  • ciuntisem
a II-a (voi)
  • ciuntiți
(să)
  • ciuntiți
  • ciunteați
  • ciuntirăți
  • ciuntiserăți
  • ciuntiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciuntesc
(să)
  • ciuntească
  • ciunteau
  • ciunti
  • ciuntiseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cionta
  • ciontare
  • ciontat
  • ciontatu‑
  • ciontând
  • ciontându‑
singular plural
  • ciontea
  • ciontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciontez
(să)
  • ciontez
  • ciontam
  • ciontai
  • ciontasem
a II-a (tu)
  • ciontezi
(să)
  • ciontezi
  • ciontai
  • ciontași
  • ciontaseși
a III-a (el, ea)
  • ciontea
(să)
  • cionteze
  • cionta
  • ciontă
  • ciontase
plural I (noi)
  • ciontăm
(să)
  • ciontăm
  • ciontam
  • ciontarăm
  • ciontaserăm
  • ciontasem
a II-a (voi)
  • ciontați
(să)
  • ciontați
  • ciontați
  • ciontarăți
  • ciontaserăți
  • ciontaseți
a III-a (ei, ele)
  • ciontea
(să)
  • cionteze
  • ciontau
  • cionta
  • ciontaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cionti
  • ciontire
  • ciontit
  • ciontitu‑
  • ciontind
  • ciontindu‑
singular plural
  • ciontește
  • ciontiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciontesc
(să)
  • ciontesc
  • cionteam
  • ciontii
  • ciontisem
a II-a (tu)
  • ciontești
(să)
  • ciontești
  • cionteai
  • ciontiși
  • ciontiseși
a III-a (el, ea)
  • ciontește
(să)
  • ciontească
  • ciontea
  • cionti
  • ciontise
plural I (noi)
  • ciontim
(să)
  • ciontim
  • cionteam
  • ciontirăm
  • ciontiserăm
  • ciontisem
a II-a (voi)
  • ciontiți
(să)
  • ciontiți
  • cionteați
  • ciontirăți
  • ciontiserăți
  • ciontiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciontesc
(să)
  • ciontească
  • cionteau
  • cionti
  • ciontiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciunti cionta cionti

  • 1. A tăia, a amputa o parte a corpului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amputa mutila schilodi tăia 3 exemple
    exemple
    • Alexandru-vodă... ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158.
      surse: DLRLC
    • Îi ciuntiră mai întîi picioarele, pe urmă genunchii unul după altul și în sfîrșit brațele pînă la coate. BĂLCESCU, O. II 265.
      surse: DLRLC
    • reflexiv rar Eu cad și mă stîlcesc, Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles).
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: despuia reteza rupe trunchia un exemplu
    exemple
    • Păsări cîntau în arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ciunt
    surse: DEX '09 DEX '98