3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciont2 sm [At: H XVII, 229 / Pl: ~nți / E: nct] (Reg) Șoarece de munte Si: (îrg) ciontâc.

ciont1 sn [At: ANON. CAR. / V: cioantă sf / Pl: ~oante / E: mg csont] (Mgm) 1 Os. 2 (Pex) Ciolan (1). 3 (Île) A fi înghețat (sau adormit, uscat) ca ~ul A fi tare înghețat. 4 (Îe) Să-ți fie de ~oante Să-ți fie de cap. 5 (Gmț) Mână. 6 (Gmț; lpl) Degete.

ciont3, ~oántă [At: ISPIRESCU, L. 252 / Pl: ~nți, ~oánte / E: nct] 1 a (D. obiecte, lucruri sau ființe) Care are o parte lipsă (mai ales extremitățile) Cf bont, ciomp, ciong, ciung, ciunt. 2 a Care are coada scurtă. 3 a Care nu are un corn. 4 sm Bucată mică rămasă dintr-un băț, ciomag sau ramură Și ciot, ciump. 5 smf Parte rămasă dintr-un membru amputat. 6 sm (Îs) ~ul cozii Rădăcină a cozii.

CIONT, CIOÁNTĂ adj. v. ciunt.

CIONT, CIOÁNTĂ adj. v. ciunt.

ciont n. buștean, buturugă: un ciont de lemn. [Formă nazalizată din ciot], ║ a. tocit în vârf sau pe de mărgini. [Lit. trunchiat]. V. ciunt.

2) cĭont, cĭoántă adj. V. cĭunt.

1) cĭont n., pl. cĭoante și cĭonturĭ (ung. csont, os. V. cĭontonog, cĭunt, cĭot și bont). Bucată, frîntură (de lemn). Trans. Banat. Iron. Pl. Oase, cĭolane: acolo ĭ-aŭ rămas cĭoantele (V. cĭoantă): Înghețat ca cĭontu (saŭ numaĭ cĭont), înghețat bocnă.

ciunt, ~ă [At: VARLAAM, C. 173/2 / Pl: ~nți, ~e / E: ctm ciot + ciung] 1-4 smf, a Ciung (1-4). 5-6 a (D. animale) Cu coada sau urechile tăiate. 7 sm (Îvp; îs) ~ olog Olog de ambele picioare, care se mișcă numai cu ajutorul mâinilor. 8 a (D. lucruri) Scurtat. 9 a (D. vite) Ciung (6).

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioántă adj.] – Contaminare între ciot și ciung.

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioántă adj.] – Probabil contaminare între ciot și ciung.

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. 1. Ciung. Cel dinții care-a venit, Șchiop și ciunt s-a nemerit. împăratul l-a-ntrebat Cum de-i ciunt și de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730. ◊ Fig. Fără voie, Sanda își dete cu mena prin pletele ei ciunte, care-i cădeau peste ochi. CARAGIALE, S. 21. ◊ (Substantivat) I s-au curmat mînile, de au picat palmele de la încheietură jos, și el au rămas ciunt. SBIERA, P. 31. 2. (Rar) Șchiop. (Substantivat) Ș-au pornit frumoasă nuntă, De pășea pînă și ciuntă. EMINESCU, L. P. 148. 3. (Despre copaci) Lipsit de crengi sau de frunze, gol, despuiat. Se zărea lîngă un pom ciunt un ocol rotund. CAMILAR, N. I 376. – Variantă: (regional) ciont, cioántă (ISPIRESCU, L. 252) adj.

CIUNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre părți ale corpului) Care a fost retezat sau rupt; supus ciuntirii; ciung. 3) și substantival (despre ființe) Care este lipsit de o parte a corpului; fără o parte a corpului. 3) (despre plante) Care are părți rupte sau tăiate; ciung. /Contaminare dintre ciot + ciung

ciunt a. scurtat (de urechi sau de coadă). V. ciont.

cĭung și (est) cĭunt, -ă adj. (rudă cu it. cionco, mutilat, ciocco, butuc, ciotto, șchĭop, și cu ung. csonk, csönkö, buturugă rămasă în pămînt, csonka, cĭung. Var.: cĭoantă, cĭont, cĭot, cĭut, cĭump. V. cĭoc 1). Mutilat, cĭolac (vorbind de mînĭ): om cĭunt, mînă ciuntă. – Și cĭont, cĭoantă (est). V. cĭont 1 și olog.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciunt adj. m., pl. ciunți; f. ciúntă, pl. ciúnte

ciunt adj. m., pl. ciunți; f. sg. ciúntă, pl. ciúnte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: ciont
ciont2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciont
  • ciontul
plural
  • cioante
  • cioantele
genitiv-dativ singular
  • ciont
  • ciontului
plural
  • cioante
  • cioantelor
vocativ singular
plural
ciont3 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciont
  • ciontul
plural
  • cionți
  • cionții
genitiv-dativ singular
  • ciont
  • ciontului
plural
  • cionți
  • cionților
vocativ singular
plural
Intrare: ciunt
ciunt adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciunt
  • ciuntul
  • ciuntu‑
  • ciuntă
  • ciunta
plural
  • ciunți
  • ciunții
  • ciunte
  • ciuntele
genitiv-dativ singular
  • ciunt
  • ciuntului
  • ciunte
  • ciuntei
plural
  • ciunți
  • ciunților
  • ciunte
  • ciuntelor
vocativ singular
plural
ciont1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A43)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciont
  • ciontul
  • ciontu‑
  • cioantă
  • cioanta
plural
  • cionți
  • cionții
  • cioante
  • cioantele
genitiv-dativ singular
  • ciont
  • ciontului
  • cioante
  • cioantei
plural
  • cionți
  • cionților
  • cioante
  • cioantelor
vocativ singular
plural
Intrare: șarpe-ciont
șarpe-ciont substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șarpe-ciont
  • șarpele-ciont
plural
  • șerpi-cionți
  • șerpii-cionți
genitiv-dativ singular
  • șarpe-ciont
  • șarpelui-ciont
plural
  • șerpi-cionți
  • șerpilor-cionți
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciunt ciont adesea substantivat

  • 1. Ciung.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciung 2 exemple
    exemple
    • Cel dintîi care-a venit, Șchiop și ciunt s-a nemerit. Împăratul l-a-ntrebat Cum de-i ciunt și de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat I s-au curmat mînile, de au picat palmele de la încheietură jos, și el au rămas ciunt. SBIERA, P. 31.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar (Despre păr) Care a fost tuns scurt.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • figurat Fără voie, Sanda își dete cu mîna prin pletele ei ciunte, care-i cădeau peste ochi. CARAGIALE, S. 21.
        surse: DLRLC
  • surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • (și) substantivat Ș-au pornit frumoasă nuntă, De pășea pînă și ciunta. EMINESCU, L. P. 148.
      surse: DLRLC
  • 3. regional (Despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. (Despre copaci) Lipsit de crengi sau de frunze.
    exemple
    • Se zărea lîngă un pom ciunt un ocol rotund. CAMILAR, N. I 376.
      surse: DLRLC

etimologie: