2 intrări

Articole pe această temă:

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciohodár sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 85 / V: duh~, cili~, ~hdár, ciod~, ~-agá, ~-bașá / Pl: ~i / E: tc çokadar „lacheu”] (Înv) 1 Slugă la un demnitar turc. 2 Sol al Porții. 3 Paznic. 4 (Rar) Slujbaș care îngrijea de încălțămintea domnului și a curții Si: cizmar, pantofar. 5 Slujitor domnesc. 6 Camerier. 7 Lacheu al palatului.

CIOHODÁR, ciohodari, s. m. Slujbaș la curtea domnească din Țara Românească și Moldova având obligația să îngrijească de încălțămintea domnului sau îndeplinind funcția de lacheu al acestuia. – Din tc. çuhadar.

CIOHODÁR, ciohodari, s. m. Slujbaș la curtea domnească din Țara Românească și Moldova având obligația să îngrijească de încălțămintea domnului sau îndeplinind funcția de lacheu al acestuia. – Din tc. çuhadar.

CIOHODÁR, ciohodari, s. m. (În orînduirea feudală din Țările Romîne) Slujbaș cu diferite atribuții pe lîngă domnitorii romîni; cămăraș. Ce-i «ciohodar», mamă Dumitră?Ei, ce să fie? Un ciohodar, un slujitor domnesc. VLAHUȚĂ, CL. 111. Măciucă... îmi zise încet: Trimite-mi sus patru ciohodari. GHICA, S. A. 53. Doi ciohodari pe capră, doi în coadă și alți șase împrejurul caretei. FILIMON, C. 312. Voi, nouă portari, ’Nchideți nouă porți, Nouă ciohodari, Tăiați nouă frați Din cei nouă brazi, Cu vătaful zece, Care mi-i întrece. TEODORESCU, F. F. 51.

CIOHODÁR ~i m. (în Moldova medievală) 1) Dregător la curtea domnească care avea în grijă încălțămintea domnului. 2) Slugă la turci care însoțea pe demnitari. [Sil. cio-ho-] /<turc. çuhadar

ciohodar n. odinioară: 1. mai marele peste încălțămintele Domnului: își făcuse meseria de ciohodar în curtea acestui principe FIL.; baș-ciohodar, întâiul camerier al palatului; 2. servitori cari însoțeau pe înalții dregători la Turci; 3, slugă domnească, lacheu al palatului: trimite-mi sus patru ciohodari GHICA. [Turc ČOHADAR].

cĭohodár m. (turc. čohadar, čokadar, d. čoha, čoka, postav, adică „acela care e îmbrăcat cu postavu stăpînuluĭ”). Vechĭ. Lacheŭ care îngrijea de încălțămintea domnuluĭ. Lacheŭ care-ĭ escorta pe înalțiĭ funcționarĭ la Turcĭ. Baș-cĭohodar, șefu lacheilor. – Și cih- și cĭŭh-.

baș-ciohodár sm [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 298/8 / V: (rar) ~-ciuhodar / Pl: ~i / E: baș + ciohodar] 1-3 (Persoană cu) (rangul de) prim ciohodar sau camerier al sultanului. 4-7 (La noi) (Persoană cu) (rangul de) întâiul cămăraș al domnului, cu diferite funcții administrative.

ciohodár-agá sm vz ciohodar

ciohodár-bașá sm vz ciohodar

BAȘ-CIOHODÁR, baș-ciohodari, s. m. (Înv.) Întâiul ciohodar. – Din tc. baș çuhadar.

BAȘ-CIOHODÁR, baș-ciohodari, s. m. (Înv.) Întâiul ciohodar. – Din tc. baș çuhadar.

BAȘ-CIOHODÁR, baș-ciohodari, s. m. (Învechit) Întîiul cămăraș al domnului, avînd sub porunca sa pe ceilalți ciohodari. Grigorie Ghica pornește pe baș-ciohodar Măciucă, care și aduce la curte pe Bărbucică, îl trîntește la pămînt și din poruncă domnească îi trage o falangă, apoi îl trimite surghiun la mănăstire. GHICA, S. 46. Poftisem la masă pe vărul Bufte... care a fost baș-ciohodar la domnul Ioniță Sturza-vodă. ALECSANDRI, T. I 239.

BAȘ-CIOHODÁR, baș-ciohodari, s. m. (Înv.) Întâiul ciohodar. – Tc. bașçuhadar.

ici-ciohodar m. od. îngrijitorul încăltămintelor lui Vodă (numit obișnuit ciohodar). [Turc. IČ ČOHODAR, slugă din năuntru].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciohodár s. m., pl. ciohodári

ciohodár s. m., pl. ciohodári

baș-ciohodár s. m., pl. baș-ciohodári

baș-ciohodár s. m., pl. baș-ciohodári


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciohodár (ciohodári), s. m.1. În Turcia, servitor al Marelui Vizir sau al unui pașă. – 2. Camerier, slujbaș la curtea domnească avînd obligația să se îngrijească de îmbrăcăminte. – 3. Camerier, lacheu, servitor. Tc. çohadar (Șeineanu, II, 130). – Der. baș-ciohodar sau ciohodar-aga, s. m. (camerierul principal al sultanului); ciohădărit, s. n. (contribuție de un leu pe an pe care o plăteau toți pantofarii; era renta camerierului principal al Domnului).

Intrare: ciohodar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciohodar
  • ciohodarul
  • ciohodaru‑
plural
  • ciohodari
  • ciohodarii
genitiv-dativ singular
  • ciohodar
  • ciohodarului
plural
  • ciohodari
  • ciohodarilor
vocativ singular
  • ciohodarule
  • ciohodare
plural
  • ciohodarilor
Intrare: baș-ciohodar
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-ciohodar
  • baș-ciohodarul
plural
  • baș-ciohodari
  • baș-ciohodarii
genitiv-dativ singular
  • baș-ciohodar
  • baș-ciohodarului
plural
  • baș-ciohodari
  • baș-ciohodarilor
vocativ singular
  • baș-ciohodarule
plural
  • baș-ciohodarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

baș-ciohodar

  • 1. învechit Întâiul ciohodar.
    surse: DEX '09 DEX '98 2 exemple
    exemple
    • Grigorie Ghica pornește pe baș-ciohodar Măciucă, care și aduce la curte pe Bărbucică, îl trîntește la pămînt și din poruncă domnească îi trage o falangă, apoi îl trimite surghiun la mănăstire. GHICA, S. 46.
      surse: DLRLC
    • Poftisem la masă pe vărul Bufte... care a fost baș-ciohodar la domnul Ioniță Sturza-vodă. ALECSANDRI, T. I 239.
      surse: DLRLC
  • diferențiere Întîiul cămăraș al domnului, avînd sub porunca sa pe ceilalți ciohodari.
    surse: DLRLC

etimologie: