2 intrări

7 definiții

ciof (ciuf), ciofi (ciufi), s.m. (reg.) 1. (înv.) măscărici. 2. (fig.) secătură, vagabond.

ciof m. 1. Mold. V. ciuf: vine do cioful dela baltă cu plătica îmbăierată (cântecul uncropului); 2. măscăriciu (sens ieșit din uz); 3. fig. secătură: mare ciuf îi dascălu AL. [V. ciuf; sensul 2 se rapoartă la gesturile comice ale ciofului].

ciuf, ~ă [At: ALECSANDRI, T. 1755 / Pl: ~uri / V: ciofl E: net] 1 sn Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2 sm (Im) Om sau animal cu părul ciufulit. 3 sm (Pex) Om sau animal cu aspect neîngrijit. 4 sm Nume mai multor păsări răpitoare de noapte din familia bufnițelor, cu două smocuri de pene deasupra ochilor Si: ciuhurez. 5 sn (Mun, Dob, Buc; îf ciof) Dans țărănesc bărbătesc, însoțit de strigăte asemănătoare cu cele ale ciufului (4). 6 sn Melodie după care se dansează ciuful. 7 sm (Reg) Om batjocoritor. 8 smf (Reg) Persoană depravată. 9 sm Vagabond. 10 sm Om mândru. 11 smf Persoană urâtă. 12 sm Drac. 13 sf (Reg) Varză nedezvoltată.

1) cĭuf m. (nsl. čuk, sîrb. čuk, alb. čuk, id. Rudă cu cĭuhă și cĭovică. Bern. 1, 163). Vest. Un fel de bufniță mică (scops Aldrovandi). Cĭuf de baltă, cĭuhurez cu moțurĭ micĭ (otus brachyótus). Adv. Cu chica cĭuf, cu păru cĭufulit. – Vechĭ și cĭuh. În nord cĭof, 1) bufniță, 2) om nesociabil (hursuz [!], posac, mocnit).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIOF, sau -CIUF subst. 1. Ciof, mold. (RI IX 41); -u, mold., act.; Ciofeni s. 2. Ciofia, moșnean, 1610 (AO XV 62). 3. + -oiu: Ciofioiu (16 A II 228); Ciofoiu (Sd XXII). 4. + -lea: Cioflea, olt. (AO XVI 409); – ard., 1592 (Paș). 5. + -lea, -an: Cioflan (Bîr V; IO 25). 6. Ciuf, Ioan, ar. (RI IV-V 113); -u, Stoica (Acte Sc). 7. Ciufl/ea (RI V 224; Puc); – Gh. (Î Div); -ești s. 8. Cf. Ciufen (?) munt. (17 B I 346, III 54). 9. Ciuhul, olt. (17 B IV 511; Sd VI 472), cf. subst. ciuhă.

Intrare: ciof
ciof
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: Ciof
Ciof