opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOCOIESC, -IASCĂ, ciocoiești, adj. Care ține de ciocoi1, privitor la ciocoi1, specific ciocoilor1. [Pr.: -co-iesc] – Ciocoi1 + suf. -esc.

CIOCOIESC, -IASCĂ, ciocoiești, adj. Care ține de ciocoi1, privitor la ciocoi1, specific ciocoilor1. [Pr.: -co-iesc] – Ciocoi1 + suf. -esc.

ciocoiesc, ~iască a [At: GHICA, S. 297 / Pl: ~ești / E: ciocoi2 + -esc] 1-10 De ciocoi2 (6-15). 11-20 Al ciocoiului2 (6-15). 21-30 Ca ciocoii2 (6-15). 31 (Fig) Slugarnic. 32 (Spc; iuz; îs) Scriere ~iască Scriere întrebuințată în birouri. 33-42 Specific ciocoilor2 (6-15).

CIOCOIESC, -IASCĂ, ciocoiești, adj. 1. De ciocoi, al ciocoilor. lașul de azi nu mai e un oraș al huzurului ciocoiesc. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 21/4. Partidul i-a învățat... să lovească În clica cea putredă, ciocoiască. VINTILĂ, O. 32. 2. Fig. Lingușitor, slugarnic.

CIOCOIESC ~iască (~iești) Care ține de ciocoi; propriu ciocoilor. [Sil. cio-co-iesc] /ciocoi + suf. ~esc

ciocoiesc a. 1. de ciocoiu; 2. josnic, slugarnic: apucături ciocoiești; 3. caligrafic (vorbind despre vechea scrisoare cirilică): slovă ciocoiască GHICA.

2) cĭocoĭésc (mă) v. refl. Iron. Mă fac cĭocoĭ.

1) cĭocoĭésc, – ĭáscă adj. Iron. De cĭocoĭ.

CIOCOI2, ciocoiesc, vb. IV. Refl. 1. A deveni ciocoi1 (1), a-și însuși apucături de ciocoi1; p. ext. a se boieri. 2. Fig. (Rar) A fi slugarnic, a se linguși. – Din ciocoi1.

CIOCOI2, ciocoiesc, vb. IV. Refl. 1. A deveni ciocoi1 (1), a-și însuși apucături de ciocoi1; p. ext. a se boieri. 2. Fig. (Rar) A fi slugarnic, a se linguși. – Din ciocoi1.

ciocoi1 vr [At: NEGRUZZI, S. I, 141 / Pzi: ~esc / E: ciocoi] 1-10 A deveni ciocoi2 (6-15). 11 (Pex) A se boieri.

CIOCOI2, ciocoiesc, vb. IV. Refl. 1. (Învechit) A se face ciocoi (1), a lua apucături de ciocoi. 2. (Rar) A fi slugarnic, a se linguși (ca un ciocoi). Dar tu, Moțoace? învechit în zile rele, deprins a te ciocoi la toți domnii, ai vîndut pre Despot. NEGRUZZI. S. I 141.

A SE CIOCOI mă ~iesc intranz. 1) înv. A deveni ciocoi; a se boieri. 2) A se comporta ca un ciocoi. 3) fig. A căuta să câștige bunăvoința cuiva prin vorbe măgulitoare; a se linguși. [Sil. cio-co-i] /Din ciocoi

ciocoì v. a linguși cu înjosire, a se pleca cu smerenie: deprins a te ciocoi la toți Domnii NEGR.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciocoiesc adj. m., f. ciocoiască; pl. m. și f. ciocoiești

ciocoiesc adj. m., f. ciocoiască; pl. m. și f. ciocoiești

ciocoiesc adj. m. (sil. -co-iesc), f. ciocoiască; pl. m. și f. ciocoiești

ciocoiesc

ciocoiesc, -iască.

ciocoi1 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ciocoiesc, 3 sg. se ciocoiește, imperf. 1 sg. mă ciocoiam; conj. prez. 1 sg. să mă ciocoiesc, 3 să se ciocoiască; imper. 2 sg. afirm. ciocoiește-te; ger. ciocoindu-mă

!ciocoi2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ciocoiește, imperf. 3 sg. se ciocoia; conj. prez. 3 să se ciocoiască

ciocoi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocoiesc, imperf. 3 sg. ciocoia; conj. prez. 3 sg. și pl. ciocoiască

ciocoi

Intrare: ciocoiesc
ciocoiesc adjectiv
adjectiv (A84)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocoiesc
  • ciocoiescul
  • ciocoiescu‑
  • ciocoiască
  • ciocoiasca
plural
  • ciocoiești
  • ciocoieștii
  • ciocoiești
  • ciocoieștile
genitiv-dativ singular
  • ciocoiesc
  • ciocoiescului
  • ciocoiești
  • ciocoieștii
plural
  • ciocoiești
  • ciocoieștilor
  • ciocoiești
  • ciocoieștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ciocoi (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciocoi
  • ciocoire
  • ciocoit
  • ciocoitu‑
  • ciocoind
  • ciocoindu‑
 singular plural
  • ciocoiește
  • ciocoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciocoiesc
 (să)
  • ciocoiesc
  • ciocoiam
  • ciocoii
  • ciocoisem
a II-a (tu)
  • ciocoiești
 (să)
  • ciocoiești
  • ciocoiai
  • ciocoiși
  • ciocoiseși
a III-a (el, ea)
  • ciocoiește
 (să)
  • ciocoiască
  • ciocoia
  • ciocoi
  • ciocoise
plural I (noi)
  • ciocoim
 (să)
  • ciocoim
  • ciocoiam
  • ciocoirăm
  • ciocoiserăm
  • ciocoisem
a II-a (voi)
  • ciocoiți
 (să)
  • ciocoiți
  • ciocoiați
  • ciocoirăți
  • ciocoiserăți
  • ciocoiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciocoiesc
 (să)
  • ciocoiască
  • ciocoiau
  • ciocoiră
  • ciocoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciocoiesc, ciocoiascăadjectiv

  • 1. Care ține de ciocoi, privitor la ciocoi, specific ciocoilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote lașul de azi nu mai e un oraș al huzurului ciocoiesc. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 21/4. DLRLC
    • format_quote Partidul i-a învățat... să lovească În clica cea putredă, ciocoiască. VINTILĂ, O. 32. DLRLC
  • 2. figurat Lingușitor, slugarnic. DLRLC
    sinonime: lingușitor slugarnic
etimologie:
  • Ciocoi + sufix -esc. DEX '09 DEX '98

ciocoi, ciocoiescverb

  • 1. A deveni ciocoi, a-și însuși apucături de ciocoi. DEX '09 DLRLC
  • 2. figurat rar A fi slugarnic, a se linguși. DEX '09 DLRLC
    sinonime: linguși
    • format_quote Dar tu, Moțoace? Învechit în zile rele, deprins a te ciocoi la toți domnii, ai vîndut pre Despot. NEGRUZZI. S. I 141. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.