3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

cíngă sf vz chingă

cíngă, cíngi, s.f. (reg.) 1. chingă, cingătoare, brâu; brâneț simplu, scurt și lat, cu care încing fetele și femeile. 2. chingă cu care se strânge șaua pe cal. 3. stinghie (bucată de lemn lungă și îngustă).

încinge1 [At: CORESI, PS. 102 / V: ~nde / Pzi: încing, (înv) ~cinz / Par: ~cins, (înv) ~ntat / Ps: ~nsei / E: ml *incendere] 1 vr (D. foc) A se aprinde bine, arzând cu flacără mare Si: (înv) a se încinta (1). 2 vtf A face focul să ardă bine Si: (Înv) a încinta (2). 3-4 vtr (D. obiecte) A (se) înfierbânta. 5 vt (D. un sentiment, o pasiune) A cuprinde pe cineva Si: (înv) a încinta (5). 6 vt (D. un sentiment, o pasiune) A mistui pe cineva Si: (înv) a încinta (6). 7 vr (Fig) A se manifesta puternic Si: a se înflăcăra, (înv) a se încinta (7). 8 vr (D. boli) A se răspândi foarte mult Si: (înv) a se încinta (8). 9-10 vtr (D. lupte, confruntări) A (se) înteți. 11 vr (D. oameni sau părți ale corpului lor) A avea febră Si: a arde, (înv) a se încinta (11). 12 vr (D. fân, cereale, făină etc.) A se altera prin fermentare Si: (înv) a se încinta (12).

încinge2 [At: CORESI, PS. 257 / Pzi: încing / Ps: ~nsei, (înv) ~nșu / Par: încins / E: ml *incingere] 1-2 vtr A (se) înfășură peste mijloc sau în altă parte a corpului cu o cingătoare, un brâu etc. 3-4 vtr A(-și) prinde o armă de mijlocul corpului cu o curea. 5 vt (Fig) A înconjura din toate părțile Si: a împresura, a încercui. 6 vt (Fig) A bate pe cineva. 7 vt (Înv) A învesti cu o demnitate, cu o putere.

ÎNCÍNGE2, încíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înfășură peste mijloc cu cingătoare, un brâu etc. 2. Tranz. și refl. A(-și) prinde o armă la brâu (cu o curea). 3. Tranz. Fig. A înconjura (din toate părțile), a împresura. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incingere.

ÎNCÍNGE2, încíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înfășura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc. 2. Tranz. și refl. A(-și) prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea). 3. Tranz. Fig. A înconjura (din toate părțile), a împresura. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incingere.

CÍNGE vb. III v. încinge.

ÎNCÍNGE2, încíng, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la o cingătoare, un brîu etc.) A înfășura (strîngînd) în jurul mijlocului. Și-a încins brîul.Scoase trei frîne pe cari, la sfatul calului, le și încinse pe sub cămașă. BOTA, P. 30. ◊ Fig. Cerul încinge cununa Unui nou curcubeu. BENIUC, V. 129. ◊ (Cu privire la partea corpului care este încinsă; determinarea este introdusă prin prep. «cu») Își încinse mijlocul cu un brîu lat.Refl. [Dacii] se încingeau la brîu cu curea de piele. IST. R.P.R. 32. În cămașă, încins cu brîu cu ciucuri, portul ți-era ca înfățișarea căminului tău de alb. ARGHEZI, P. T. 9. Se încinse pe deasupra șalului cu curea lată. NEGRUZZI, S. I 23. Cu brîu roșu se-ncingea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 244. ◊ Refl. Fig. Se-ncinge cu aur cununa Pădurii de brad de pe culmi. COȘBUC, P. II 15. ◊ Refl. (Cingătoarea nu este indicată) Nu te-ncinge, mîndro, lat... Ci te-ncinge strîns și bine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 254. ◊ (Subiectul este cingătoarea) Un brîu albastru de mătasă îi încingea mijlocul. SADOVEANU, O. VII 19. Mlădiul trup i-l încingea Un brîu de-argint. COȘBUC, P. I 57. 2. A prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea). Trag tunica pe mînici și încing baioneta. SADOVEANU, O. VI 281. Încinse sabia... la brîu. RETEGANUL, P. I 9. Păturică încinse iataganul. FILIMON, C. 271. 3. Fig. A înconjura (din toate părțile), a împresura. De trei zile-acum pe mare... Vîntul suflă și ne-mpinge, Orizonul ne încinge, Ca un cerc nemărginit. ALECSANDRI, P. A. 83. ◊ Refl. Împrejurul curții se încinge un gard de cătină. GÎRLEANU, L. 9. – Forme gramaticale: perf. s. încinsei; part. încins. – Variantă: cínge vb. III.

încínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încíng, 1 pl. încíngem, perf. s. 1 sg. încinséi, 1 pl. încínserăm; ger. încingấnd; part. încíns

încínge (a înfierbânta, a înfășura cu o cingătoare) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încíng, perf. s. 1 sg. încinséi, 1 pl. încínserăm; ger. încingând; part. încíns

ÎNCÍNGE vb. (înv.) a (se) înfășura, a (se) strânge, (înv.) a (se) împrejura. (Un brâu îi ~ mijlocul; se ~ cu un brâu.)

ÎNCÍNGE vb. v. intensifica, împresura, încercui, înconjura, înflăcăra, înfoca, înroși, înteți.

A (se) încinge ≠ a (se) descinge

A încinge ≠ a descinge

cínge (-ng, -ns), vb.1. A încinge, a înfășura. – 2. A înconjura, a străjui. – Var. încinge. Mr. țingu, țimșu, țimtu, megl. (a)nțing. Lat. cĭngĕre (Pușcariu 821; Candrea-Dens., 352; REW 1924; DAR); cf. it. (in)cingere, prov. (en)cenher, fr. (en)ceindre, sp. ceñir, cat. cengir, port. cingir; cf. și chingă. În rom. este cuvînt inv., astăzi înlocuit de var., care în general se explică pornindu-se de la lat. ῑncĭngĕre, cf. port. incingir, dar care ar putea fi compunere internă a rom. Uneori se confundă cu încinge „a înfierbînta.” Der. cingătoare (var. încingătoare), s. f. (fîșie, brîu, legătură; talie, mijloc, trup; grup de trei stele din constelația Orion); încingător, s. n. (brîu); încinsătură, s. f. (înv., brîu, centură); descinge (cf. mr. diștingu), vb. (a dezlega, a desface), care trebuie să fie o compunere rom.

cínge (-ng, -ns), vb. 1. A încinge, a înfășura. 2. A înconjura, a străjui. – Var. încinge. Mr. țingu, țimșu, țimtu, megl. (a)nțing. < Lat. cĩngĕre (Pușcariu 821; Candrea-Dens., 352; REW 1924; DAR); cf. it. (in)cingere, prov. (en)cenher, fr. (en)ceindre, sp. ceñir, cat. cenyir, port. cingir; cf. și chingă. În rom. este cuvânt înv., astăzi înlocuit de var., care în general se explică pornindu-se de la lat. incĩngĕre, cf. port. incingir, dar care ar putea fi și compunere internă a rom. Uneori se confundă cu încinge „a înfierbânta”. – Der. cingătoare (var. încingătoare), s. f. (fâșie, brâu, legătură; talie, mijloc, trup; grup de trei stele din constelația Orion); încingător, s. n. (brâu); încinsătură, s. f. (înv., brâu, centură); descinge (cf. mr. diștingu), vb. (a dezlega, a desface), care trebuie să fie compunere a rom. – [1932]

A ÎNCÍNGE încíng tranz. 1) (cingători) A înfășura strângând bine mijlocul. 2) (persoane sau mijlocul) A lega cu o cingătoare. 3) (arme) A prinde de mijlocul corpului. 4) fig. A cuprinde din toate părțile; a învălui; a împresura. [Ger. încinzând] /<lat. incingere

cinge v. a încinge (poetic): cinge-ți coapsa, o țara mea! BĂLC. [Lat. CINGERE].

încinge v. a înfășură mijlocul corpului, a coprinde împrejur: încingeți-vă spada. [Lat. INCINGERE].

arată toate definițiile

Intrare: încinge (înfășura)
încinge
verb (VT622)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încinge
  • ‑ncinge
  • încingere
  • ‑ncingere
  • încins
  • ‑ncins
  • încinsu‑
  • ‑ncinsu‑
  • încingând
  • ‑ncingând
  • încingându‑
  • ‑ncingându‑
singular plural
  • încinge
  • ‑ncinge
  • încingeți
  • ‑ncingeți
  • încingeți-
  • ‑ncingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încing
  • ‑ncing
(să)
  • încing
  • ‑ncing
  • încingeam
  • ‑ncingeam
  • încinsei
  • ‑ncinsei
  • încinsesem
  • ‑ncinsesem
a II-a (tu)
  • încingi
  • ‑ncingi
(să)
  • încingi
  • ‑ncingi
  • încingeai
  • ‑ncingeai
  • încinseși
  • ‑ncinseși
  • încinseseși
  • ‑ncinseseși
a III-a (el, ea)
  • încinge
  • ‑ncinge
(să)
  • încingă
  • ‑ncingă
  • încingea
  • ‑ncingea
  • încinse
  • ‑ncinse
  • încinsese
  • ‑ncinsese
plural I (noi)
  • încingem
  • ‑ncingem
(să)
  • încingem
  • ‑ncingem
  • încingeam
  • ‑ncingeam
  • încinserăm
  • ‑ncinserăm
  • încinseserăm
  • ‑ncinseserăm
  • încinsesem
  • ‑ncinsesem
a II-a (voi)
  • încingeți
  • ‑ncingeți
(să)
  • încingeți
  • ‑ncingeți
  • încingeați
  • ‑ncingeați
  • încinserăți
  • ‑ncinserăți
  • încinseserăți
  • ‑ncinseserăți
  • încinseseți
  • ‑ncinseseți
a III-a (ei, ele)
  • încing
  • ‑ncing
(să)
  • încingă
  • ‑ncingă
  • încingeau
  • ‑ncingeau
  • încinseră
  • ‑ncinseră
  • încinseseră
  • ‑ncinseseră
verb (VT622)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cinge
  • cingere
  • cins
  • cingând
singular plural
  • cinge
  • cingeți
  • cingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cing
(să)
  • cing
  • cingeam
  • cinsei
  • cinsesem
a II-a (tu)
  • cingi
(să)
  • cingi
  • cingeai
  • cinseși
  • cinseseși
a III-a (el, ea)
  • cinge
(să)
  • cingă
  • cingea
  • cinse
  • cinsese
plural I (noi)
  • cingem
(să)
  • cingem
  • cingeam
  • cinserăm
  • cinseserăm
  • cinsesem
a II-a (voi)
  • cingeți
(să)
  • cingeți
  • cingeați
  • cinserăți
  • cinseserăți
  • cinseseți
a III-a (ei, ele)
  • cing
(să)
  • cingă
  • cingeau
  • cinseră
  • cinseseră
Intrare: cingă
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cingă
  • cinga
plural
  • cingi
  • cingile
genitiv-dativ singular
  • cingi
  • cingii
plural
  • cingi
  • cingilor
vocativ singular
plural
Intrare: Cingă
Cingă nume propriu
nume propriu (I3)
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încinge (înfășura) cinge

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) înfășura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: înfășura antonime: descinge 12 exemple
    exemple
    • Și-a încins brâul.
      surse: DLRLC
    • Scoase trei frîne pe cari, la sfatul calului, le și încinse pe sub cămașă. BOTA, P. 30.
      surse: DLRLC
    • figurat Cerul încinge cununa Unui nou curcubeu. BENIUC, V. 129.
      surse: DLRLC
    • Își încinse mijlocul cu un brâu lat.
      surse: DLRLC
    • [Dacii] se încingeau la brîu cu curea de piele. IST. R.P.R. 32.
      surse: DLRLC
    • În cămașă, încins cu brîu cu ciucuri, portul ți-era ca înfățișarea căminului tău de alb. ARGHEZI, P. T. 9.
      surse: DLRLC
    • Se încinse pe deasupra șalului cu curea lată. NEGRUZZI, S. I 23.
      surse: DLRLC
    • Cu brîu roșu se-ncingea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 244.
      surse: DLRLC
    • figurat Se-ncinge cu aur cununa Pădurii de brad de pe culmi. COȘBUC, P. II 15.
      surse: DLRLC
    • Nu te-ncinge, mîndro, lat... Ci te-ncinge strîns și bine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 254.
      surse: DLRLC
    • Un brîu albastru de mătasă îi încingea mijlocul. SADOVEANU, O. VII 19.
      surse: DLRLC
    • Mlădiul trup i-l încingea Un brîu de-argint. COȘBUC, P. I 57.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A(-și) prinde o armă la brâu (cu o curea).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Trag tunica pe mînici și încing baioneta. SADOVEANU, O. VI 281.
      surse: DLRLC
    • Încinse sabia... la brîu. RETEGANUL, P. I 9.
      surse: DLRLC
    • Păturică încinse iataganul. FILIMON, C. 271.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A înconjura (din toate părțile).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: împresura înconjura învălui
    • 3.1. De trei zile-acum pe mare... Vîntul suflă și ne-mpinge, Orizonul ne încinge, Ca un cerc nemărginit. ALECSANDRI, P. A. 83.
      surse: DLRLC
    • 3.2. reflexiv Împrejurul curții se încinge un gard de cătină. GÎRLEANU, L. 9.
      surse: DLRLC

etimologie: