CINEMA s. n. Cinematograf. – Din fr. cinéma.

cinema sns [At: DA / Pl: (rar) ~uri / E: fr cinéma] 1-2 Cinematograf (1-2).

CINEMA, (rar) cinemauri, s. n. Cinematograf. – Din fr. cinéma.

CINEMA s. n. invar. Cinematograf. Am fost la cinema.

CINEMA s.n.invar. Cinematograf. [< fr. cinéma].

CINEMA- v. cine²-.

CINEMA² s. n. cinematograf. (< fr. cinéma)

CINEMA¹- elem. cine-. ()

CINEMA n. v. CINEMATOGRAF. Actori de ~. /<fr. cinéma[tographe]

CHINO¹- Element de compunere savantă cu semnificația „mișcare”, „transformare”. [Var. cino- și -chineză, -cineză. / < fr. kine-, cf. gr. kinein – a se mișca].

CINE¹- Element prim de compunere savantă care are semnificația „mișcare”, „de mișcare”, „în legătură cu mișcarea”. [Var. cinem-, cinemat-, cinemato-, cinemo-. / < fr. cine- < gr. kinema – mișcare].

CINE²- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) cinema”, „în legătură cu cinematograful”. [Var. cinema-. / < fr. cinéma < cinématographe].

CINEM- v. cine¹-.

CINEMAT- v. cine¹-.

CINEMATO- v. cine¹-.

CINEMO- v. cine¹-.

CHIN- / CHINET(O)- / CHINEZI(O)-, -CHINEZĂ, -CHINEZIE / CINETO-, -CINEZĂ elem. „mișcare”, „transformare”. (< fr. kin-, kinet/o/-, kinési/o/-, -kinèse, -kinésie, cinéto-, -cinèse, cf. gr. kinesis, kinetos)

CHINET(O)- elem. chin-.

CHINEZI(O)- elem. chin-.

CINE- / CINEMA- / CINEMAT(O)- / CINEMO- / CINET(O)- elem. „mișcare”; „cinematograf”. (< fr. ciné-, cinéma-, cinémat/o/-, cinémo-, cinét/o/-, cf. gr. kinema, -atos, kinetos, mobil)

CINEMAT(O)- elem. cine-.

CINEMO- elem. cine-.

CINET(O)- elem. cine-.

!cinema s. n., art. cinemaul, (săli) pl. cinemauri

cinema s. n.

cinema s. n.

CINEMA s. v. cinematograf.

CINEMA s. cinematograf, film. (Mă duc la ~.)

CINEMA- „film, proiecție”. ◊ gr. kinema „mișcare” > fr. cinéma- > rom. cinema-. □ ~scop (v. -scop), s. n., procedeu cinematografic de proiecție pe un ecran lat pentru obținerea unui cîmp vizual mărit; ~tecă (v. -tecă), s. f., arhivă de filme; sin. filmotecă.

CHIN-₁, v. CHINO-₁. □ ~estezie (v. -estezie), s. f., totalitatea senzațiilor de mișcare pe care ni le dă corpul nostru.

CHINETO- (CINETO-, KINETO-) „mișcare, mobilitate”. ◊ gr. kinetos „mobil, mișcător” > fr. kinéto- și cinéto-, germ. kineto-, engl. id., it. chineto- > rom. chineto-, cineto- și kineto-. □ ~cor (cinetocor, kinetocor) (v. -cor), s. n., centromer*; ~nemă (cinetonemă) (v. -nemă), s. f., loc de inserție a filamentelor fusului cromozomial; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., corpuscul cromofil din celulele nervoase; ~plaste (cinetoplaste, kinetoplaste) (v. -plast), s. n. pl., corpusculi sateliți formați la baza flagelilor, care se divid concomitent cu chinetozomii; ~scop (kinetoscop) (v. -scop), s. n., aparat cu ajutorul căruia se poate reconstitui o mișcare; ~terapie (kinetoterapie) (v. -terapie), s. f., chineziterapie*; ~zom (cinetozom, kinetozom) (v. -zom), s. m., 1. Corp granular, situat la baza unui flagel sau cil. 2. Particulă citoplasmatică autoduplicantă, cu rol important în morfogeneza ciliatelor.^[1] modificată

CHINEZI- (KINEZI-), v. CHINEZIO-. □ ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea unei mișcări; ~terapie (kineziterapie) (v. -terapie), s. f., tratament terapeutic prin mișcare; sin. chinetoterapie.^[1]

CHINEZIO- (KINEZIO-) „mișcare, mobilitate”. ◊ gr. kinesis, kineseos „mișcare” > fr. kinésio-, germ. id., engl. id. > rom. chinezio- și kinezio-. □ ~logie (kineziologie) (v. -logie₁), s. f., știință a anatomiei, fiziologiei și mecanicii mișcărilor musculare ale omului.

CHINO-₁ (KINO-) „mișcare, mobilitate”. ◊ gr. kino, ein „a se mișca” > germ. kino-, engl. id. > rom. chino-. □ ~plasmă (v. -plasmă), s. f., citoplasmă cu structură fibrilară; ~scop (v. -scop), s. n., aparat care reproduce mecanic mișcările individuale ale mandibulelor.

CINE- „mișcare, animare, film; filmic”. ◊ gr. kineo, ein „a mișca” > fr. ciné- și kiné-, engl. kine-, germ. id. > rom. cine-. □ ~densigrafie (v. densi-, v. -grafie), s. f., metodă de investigație a inimii și a vaselor pulmonare; ~fil (v. -fil₁), adj., s. m. și f., (persoană) iubitoare de filme; ~filie (v. -filie₁), s. f., pasiune pentru filme; ~fluorografie (v. fluoro-, v. -grafie), s. f., radiocinematografie*; ~fob (v. -fob), s. m. și f., persoană care urăște filmele; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., tehnică radiografică, permițînd efectuarea de imagini în mișcare; ~scop (v. -scop), s. n., tub catodic utilizat pentru redarea imaginilor de televiziune; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă medicală de determinare a refracției oculare.

CINEMATO- „mișcare, film”. ◊ gr. kinema, atos „mișcare” > fr. cinémato-, it. id., engl. id. > rom. cinemato-. □ ~graf (v. -graf), s. n., 1. Local special pentru proiectarea filmelor cinematografice în fața publicului. 2. Arta cinematografică; ~grafie (v. -grafie), s. f., tehnica înregistrării fotografice și a reproducerii unor imagini succesive, astfel încît să se dea iluzia mișcării.

CINEMO- „mișcare, viteză”. ◊ gr. kinema „mișcare” > fr. cinemo- > rom. cinemo-. □ ~graf (v. -graf), s. n., instrument care determină și care înregistrează vitezele; ~gramă (v. -gramă), s. f., înregistrare fotografică ritmică, la intervale scurte, a diverselor faze ale unei mișcări; ~metru (v. -metru₁), s. n., indicator de viteză.

CINETO-, v. CHINETO-.

KINETO-, v. CHINETO-.

KINEZI-, v. CHINEZI-.

KINEZIO-, v. CHINEZIO-.

KINO-, v. CHINO-₁.

CINEMÁ, revistă de cultură cinematografică. Apare lunar în București din 1963.

FREE CINEMA [fri: sínemə] („cinema liber”), mișcare în cinematografia britanică fondată (1956) de Linsday Anderson și Karel Reisz împotriva tradiționalismului producțiilor din acea perioadă. Au fost turnate în acest spirit mai multe scurtmetraje, influențate de școala documentaristă a lui J. Grierson, de filmele lui H. Jennings, și de neorealismul italian.