2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

cinematografíe sf [At: LEG. EC. Pl: 127 / Pl: ~ii / E: cinématographie] 1 Tehnica și arta înregistrării fotografice a unor scene, a unor peisaje etc. pe un film special și a reproducerii lor prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încât să dea iluzia mișcării și a vieții. 2 Industrie producătoare de filme Si: cinematograf (2).

CINEMATOGRAFÍE, cinematografii, s. f. Tehnica și arta înregistrării fotografice a unor scene, a unor peisaje etc. pe un film special și a reproducerii lor prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încât să dea iluzia unui spectacol viu; industrie producătoare de filme; cinematograf. – Din fr. cinématographie.

CINEMATOGRAFÍE, cinematografii, s. f. Tehnica și arta înregistrării fotografice a unor scene, a unor peisaje etc. pe un film special și a reproducerii lor prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încât să dea iluzia mișcării și a vieții; industrie producătoare de filme; cinematograf. – Din fr. cinématographie.

CINEMATOGRAFÍE s. f. Tehnica înregistrării fotografice de scene, peisaje etc. pe un film special și a reproducerii lor prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încît să dea iluzia mișcării și a vieții; arta cinematografică; industrie producătoare de filme (de cinematograf). Prezentate în diferite țări, filmele-spectacol realizate de cinematografia sovietică au repurtat un succes răsunător. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 4/3. Experiența celei mai înaintate cinematografii din lumeexperiența cinematografiei sovieticestimulează și ajută dezvoltarea cinematografiei în țările de democrație populară. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 176, 7/6.

cinematografíe (-to-gra-) s. f., art. cinematografía, g.-d. art. cinematografíei; pl. cinematografíi, art. cinematografíile

cinematografíe s. f. (sil. -gra-) → grafie

CINEMATOGRAFÍE s. v. film.

CINEMATOGRAFÍE s.f. Tehnica înregistrării și a reproducerii imaginilor în mișcare pe film; proiectarea luminoasă pe un ecran a acestor imagini; artă cinematografică; industrie producătoare de filme. [< fr. cinématographie].

CINEMATOGRAFÍE s. f. tehnica înregistrării și reproducerii imaginilor în mișcare pe film; proiectarea luminoasă pe un ecran a acestor imagini; artă cinematografică; industrie producătoare de filme. (< fr. cinématographie)

CINEMATOGRAFÍE ~i f. 1) Arta și tehnica filmării unor secvențe din realitate și a proiectării lor pe ecran, creând impresia unei realități vii; film. 2) Ramură a culturii și a economiei naționale care se ocupă cu producția de filme. [Art. cinematografia; G.-D. cinematografiei; Sil. -fi-e] /<fr. cinématographie

*cinematografíe f. (d. cinematograf). Arta de a reprezenta prin cinematograf.

cinematografia vt [At: DA / V: cinemagr- / P: ~fi-a / Pzi: ~iéz / E: fr cinématographier] A filma.

CINEMATOGRAFIÁ, cinematografiez, vb. I. Tranz. A filma. [Pr.: -fi-a] – Din fr. cinématographier.

CINEMATOGRAFIÁ, cinematografiez, vb. I. Tranz. A filma. [Pr.: -fi-a] – Din fr. cinématographier.

CINEMATOGRAFIÁ, cinematografiez, vb. I. Tranz. A filma. Se înmulțesc spectacolele teatrale cinematografiate. – Pronunțat: -fi-a.

cinematografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 cinematografiáză, 1 pl. cinematografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să cinematografiéze; ger. cinematografiínd (-fi-ind)

cinematografiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. cinematografiéz, 3 sg. și pl. cinematografiáză, 1 pl. cinematografiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. cinematografiéze; ger. cinematografiínd (sil. -fi-ind)

CINEMATOGRAFIÁ vb. v. filma.

CINEMATOGRAFIÁ vb. I. tr. A filma. [Pron. -fi-a-, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. cinématographier].

CINEMATOGRAFIÁ vb. tr. a filma. (< fr. cinématographier)

arată toate definițiile

Intrare: cinematografia
cinematografia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: -gra-fi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cinematografia
  • cinematografiere
  • cinematografiat
  • cinematografiatu‑
  • cinematografiind
  • cinematografiindu‑
singular plural
  • cinematografia
  • cinematografiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cinematografiez
(să)
  • cinematografiez
  • cinematografiam
  • cinematografiai
  • cinematografiasem
a II-a (tu)
  • cinematografiezi
(să)
  • cinematografiezi
  • cinematografiai
  • cinematografiași
  • cinematografiaseși
a III-a (el, ea)
  • cinematografia
(să)
  • cinematografieze
  • cinematografia
  • cinematografie
  • cinematografiase
plural I (noi)
  • cinematografiem
(să)
  • cinematografiem
  • cinematografiam
  • cinematografiarăm
  • cinematografiaserăm
  • cinematografiasem
a II-a (voi)
  • cinematografiați
(să)
  • cinematografiați
  • cinematografiați
  • cinematografiarăți
  • cinematografiaserăți
  • cinematografiaseți
a III-a (ei, ele)
  • cinematografia
(să)
  • cinematografieze
  • cinematografiau
  • cinematografia
  • cinematografiaseră
Intrare: cinematografie
cinematografie substantiv feminin
  • silabație: -gra-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinematografie
  • cinematografia
plural
  • cinematografii
  • cinematografiile
genitiv-dativ singular
  • cinematografii
  • cinematografiei
plural
  • cinematografii
  • cinematografiilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)