CINEMATOGRAFIE, cinematografii, s. f. Tehnica și arta înregistrării fotografice a unor scene, a unor peisaje etc. pe un film special și a reproducerii lor prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încât să dea iluzia unui spectacol viu; industrie producătoare de filme; cinematograf. – Din fr. cinématographie.

cinematografie sf [At: LEG. EC. Pl: 127 / Pl: ~ii / E: cinématographie] 1 Tehnica și arta înregistrării fotografice a unor scene, a unor peisaje etc. pe un film special și a reproducerii lor prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încât să dea iluzia mișcării și a vieții. 2 Industrie producătoare de filme Si: cinematograf (2).

* CINEMATOGRAFIE sf. Arta cinematografică [fr.].

CINEMATOGRAFIE, cinematografii, s. f. Tehnica și arta înregistrării fotografice a unor scene, a unor peisaje etc. pe un film special și a reproducerii lor prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încât să dea iluzia mișcării și a vieții; industrie producătoare de filme; cinematograf. – Din fr. cinématographie.

CINEMATOGRAFIE s. f. Tehnica înregistrării fotografice de scene, peisaje etc. pe un film special și a reproducerii lor prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încît să dea iluzia mișcării și a vieții; arta cinematografică; industrie producătoare de filme (de cinematograf). Prezentate în diferite țări, filmele-spectacol realizate de cinematografia sovietică au repurtat un succes răsunător. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 4/3. Experiența celei mai înaintate cinematografii din lume – experiența cinematografiei sovietice – stimulează și ajută dezvoltarea cinematografiei în țările de democrație populară. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 176, 7/6.

CINEMATOGRAFIE s.f. Tehnica înregistrării și a reproducerii imaginilor în mișcare pe film; proiectarea luminoasă pe un ecran a acestor imagini; artă cinematografică; industrie producătoare de filme. [< fr. cinématographie].

CINEMATOGRAFIE s. f. tehnica înregistrării și reproducerii imaginilor în mișcare pe film; proiectarea luminoasă pe un ecran a acestor imagini; artă cinematografică; industrie producătoare de filme. (< fr. cinématographie)

CINEMATOGRAFIE ~i f. 1) Arta și tehnica filmării unor secvențe din realitate și a proiectării lor pe ecran, creând impresia unei realități vii; film. 2) Ramură a culturii și a economiei naționale care se ocupă cu producția de filme. [Art. cinematografia; G.-D. cinematografiei; Sil. -fi-e] /<fr. cinématographie

*cinematografíe f. (d. cinematograf). Arta de a reprezenta prin cinematograf.

cinematografie (desp. -to-gra-) s. f., art. cinematografia, g.-d. art. cinematografiei; pl. cinematografii, art. cinematografiile (desp. -fi-i-)

cinematografie (-to-gra-) s. f., art. cinematografia, g.-d. art. cinematografiei; pl. cinematografii, art. cinematografiile

cinematografie s. f. (sil. -gra-) → grafie

CINEMATOGRAFIE AVIATICĂ MILITARĂ înregistrări ale atacurilor, bombardamentelor, luptelor aeriene, lansărilor de parașutiști, a comportării în zbor a unei aeronave în vedere unei analize ulterioare.

CINEMATO- „mișcare, film”. ◊ gr. kinema, atos „mișcare” > fr. cinémato-, it. id., engl. id. > rom. cinemato-. □ ~graf (v. -graf), s. n., 1. Local special pentru proiectarea filmelor cinematografice în fața publicului. 2. Arta cinematografică; ~grafie (v. -grafie), s. f., tehnica înregistrării fotografice și a reproducerii unor imagini succesive, astfel încît să se dea iluzia mișcării.

CINEMATOGRAFÍE (< fr..) s. f. 1. Arta și tehnica de înregistrare forografică pe peliculă a unor imagini succesive și apoi a proiectării lor cu ajutorul unei surse de lumină pe un ecran, astfel încît să se creeze impresia unui spectacol viu. Prima proiecție cinematografică publică a fost realizată la Paris, în 1895, de L. Lumière. În preajma anului 1930 a apărut filmul sonor. 2. Arta filmului. 3. Industrie producătoare de filme.

CINEMATOGRAFIE s. v. film.

CINEMATOGRAFIE s. film, peliculă. (Arta ~.)

CINEMATOGRAFIE. Subst. Cinematografie, cinematograf, cinema, film, artă cinematografică, a șaptea artă. Film, peliculă cinematografică, peliculă; film tehnicolor; film de lung metraj; film de scurt metraj; film artistic; film documentar, jurnal de actualități, jurnal cinematografic; film polițist; film de aventuri, western; comedie cinematografică; serial cinematografic; film de animație, desene animate; film științific; film de artă; film-spectacol; film muzical; film mut. Ecranizare, adaptare cinematografică. Cinematecă, filmotecă, arhivă de filme; filmpac. Sală de cinematograf, cinematograf, cinema (rar); cinematograf panoramic, cineramă; cinematograf stereoscopic; stereocinematografie; cinemascop. Ecran cinematografic, ecran, pînză; ecran lat; ecran panoramic. Studiou cinematografic, casă de filme. Platou de filmare. Filmare, cinematografiere, ecranizare, proiecție. Cineast; autor de film; scenarist; regizor; producător; actor de cinema, actriță de cinema; star, stea (fig.), vedetă. Operator. Filmologie. Filmolog. Cineclub; cinefil. Adj. Cinematografic. Cinefil. Filmogenic. Vb. A turna un film, a filma, a cinematografia; a ecraniza; a regiza un film, a semna regia (unui film). A proiecta un film, a arăta un film; a rula. A vedea un film, a viziona un film. V. actor, artă, autor.