2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CINEMATOGRAFIÁ, cinematografiez, vb. I. Tranz. A filma. [Pr.: -fi-a] – Din fr. cinématographier.

CINEMATOGRAFIÁ, cinematografiez, vb. I. Tranz. A filma. [Pr.: -fi-a] – Din fr. cinématographier.

cinematografia vt [At: DA / V: cinemagr- / P: ~fi-a / Pzi: ~iéz / E: fr cinématographier] A filma.

CINEMATOGRAFIÁ, cinematografiez, vb. I. Tranz. A filma. Se înmulțesc spectacolele teatrale cinematografiate. – Pronunțat: -fi-a.

CINEMATOGRAFIÁ vb. I. tr. A filma. [Pron. -fi-a-, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. cinématographier].

CINEMATOGRAFIÁ vb. tr. a filma. (< fr. cinématographier)

A CINEMATOGRAFIÁ ~éz tranz. (imagini) A înregistra într-o anumită succesiune pe o peliculă (în vederea proiectării pe ecran); a filma; a ecraniza. [Sil. -fi-a] /<fr. cinématographier

CINEMATOGRAFÍE, cinematografii, s. f. Tehnica și arta înregistrării fotografice a unor scene, a unor peisaje etc. pe un film special și a reproducerii lor prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încât să dea iluzia unui spectacol viu; industrie producătoare de filme; cinematograf. – Din fr. cinématographie.

cinematografíe sf [At: LEG. EC. Pl: 127 / Pl: ~ii / E: cinématographie] 1 Tehnica și arta înregistrării fotografice a unor scene, a unor peisaje etc. pe un film special și a reproducerii lor prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încât să dea iluzia mișcării și a vieții. 2 Industrie producătoare de filme Si: cinematograf (2).

CINEMATOGRAFÍE, cinematografii, s. f. Tehnica și arta înregistrării fotografice a unor scene, a unor peisaje etc. pe un film special și a reproducerii lor prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încât să dea iluzia mișcării și a vieții; industrie producătoare de filme; cinematograf. – Din fr. cinématographie.

CINEMATOGRAFÍE s. f. Tehnica înregistrării fotografice de scene, peisaje etc. pe un film special și a reproducerii lor prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încît să dea iluzia mișcării și a vieții; arta cinematografică; industrie producătoare de filme (de cinematograf). Prezentate în diferite țări, filmele-spectacol realizate de cinematografia sovietică au repurtat un succes răsunător. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 4/3. Experiența celei mai înaintate cinematografii din lumeexperiența cinematografiei sovieticestimulează și ajută dezvoltarea cinematografiei în țările de democrație populară. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 176, 7/6.

CINEMATOGRAFÍE s.f. Tehnica înregistrării și a reproducerii imaginilor în mișcare pe film; proiectarea luminoasă pe un ecran a acestor imagini; artă cinematografică; industrie producătoare de filme. [< fr. cinématographie].

CINEMATOGRAFÍE s. f. tehnica înregistrării și reproducerii imaginilor în mișcare pe film; proiectarea luminoasă pe un ecran a acestor imagini; artă cinematografică; industrie producătoare de filme. (< fr. cinématographie)

CINEMATOGRAFÍE ~i f. 1) Arta și tehnica filmării unor secvențe din realitate și a proiectării lor pe ecran, creând impresia unei realități vii; film. 2) Ramură a culturii și a economiei naționale care se ocupă cu producția de filme. [Art. cinematografia; G.-D. cinematografiei; Sil. -fi-e] /<fr. cinématographie

*cinematografíe f. (d. cinematograf). Arta de a reprezenta prin cinematograf.

*cinematografiéz v. tr. (d. cinematograf). Fotografiez cu mașina cinematografică, filmez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cinematografia (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 cinematografiază, 1 pl. cinematografiem (-fi-em); conj. prez. 3 să cinematografieze; ger. cinematografiind (-fi-ind)

cinematografiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. cinematografiéz, 3 sg. și pl. cinematografiáză, 1 pl. cinematografiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. cinematografiéze; ger. cinematografiínd (sil. -fi-ind)

cinematografia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. cinematografiază, 1 pl. cinematografiem, ger. cinematografiind)

cinematografie (-to-gra-) s. f., art. cinematografia, g.-d. art. cinematografiei; pl. cinematografii, art. cinematografiile

cinematografíe s. f. (sil. -gra-) → grafie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CINEMATOGRAFIE s. film, peliculă. (Arta ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CINEMATOGRAFIE. Subst. Cinematografie, cinematograf, cinema, film, artă cinematografică, a șaptea artă. Film, peliculă cinematografică, peliculă; film tehnicolor; film de lung metraj; film de scurt metraj; film artistic; film documentar, jurnal de actualități, jurnal cinematografic; film polițist; film de aventuri, western; comedie cinematografică; serial cinematografic; film de animație, desene animate; film științific; film de artă; film-spectacol; film muzical; film mut. Ecranizare, adaptare cinematografică. Cinematecă, filmotecă, arhivă de filme; filmpac. Sală de cinematograf, cinematograf, cinema (rar); cinematograf panoramic, cineramă; cinematograf stereoscopic; stereocinematografie; cinemascop. Ecran cinematografic, ecran, pînză; ecran lat; ecran panoramic. Studiou cinematografic, casă de filme. Platou de filmare. Filmare, cinematografiere, ecranizare, proiecție. Cineast; autor de film; scenarist; regizor; producător; actor de cinema, actriță de cinema; star, stea (fig.), vedetă. Operator. Filmologie. Filmolog. Cineclub; cinefil. Adj. Cinematografic. Cinefil. Filmogenic. Vb. A turna un film, a filma, a cinematografia; a ecraniza; a regiza un film, a semna regia (unui film). A proiecta un film, a arăta un film; a rula. A vedea un film, a viziona un film. V. actor, artă, autor.

CINEMATOGRAFIE AVIATICĂ MILITARĂ înregistrări ale atacurilor, bombardamentelor, luptelor aeriene, lansărilor de parașutiști, a comportării în zbor a unei aeronave în vedere unei analize ulterioare.

CINEMATO- „mișcare, film”. ◊ gr. kinema, atos „mișcare” > fr. cinémato-, it. id., engl. id. > rom. cinemato-.~graf (v. -graf), s. n., 1. Local special pentru proiectarea filmelor cinematografice în fața publicului. 2. Arta cinematografică; ~grafie (v. -grafie), s. f., tehnica înregistrării fotografice și a reproducerii unor imagini succesive, astfel încît să se dea iluzia mișcării.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CINEMATOGRAFÍE (< fr..) s. f. 1. Arta și tehnica de înregistrare forografică pe peliculă a unor imagini succesive și apoi a proiectării lor cu ajutorul unei surse de lumină pe un ecran, astfel încît să se creeze impresia unui spectacol viu. Prima proiecție cinematografică publică a fost realizată la Paris, în 1895, de L. Lumière. În preajma anului 1930 a apărut filmul sonor. 2. Arta filmului. 3. Industrie producătoare de filme.

Intrare: cinematografia
  • silabație: -to-gra-fi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cinematografia
  • cinematografiere
  • cinematografiat
  • cinematografiatu‑
  • cinematografiind
  • cinematografiindu‑
singular plural
  • cinematografia
  • cinematografiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cinematografiez
(să)
  • cinematografiez
  • cinematografiam
  • cinematografiai
  • cinematografiasem
a II-a (tu)
  • cinematografiezi
(să)
  • cinematografiezi
  • cinematografiai
  • cinematografiași
  • cinematografiaseși
a III-a (el, ea)
  • cinematografia
(să)
  • cinematografieze
  • cinematografia
  • cinematografie
  • cinematografiase
plural I (noi)
  • cinematografiem
(să)
  • cinematografiem
  • cinematografiam
  • cinematografiarăm
  • cinematografiaserăm
  • cinematografiasem
a II-a (voi)
  • cinematografiați
(să)
  • cinematografiați
  • cinematografiați
  • cinematografiarăți
  • cinematografiaserăți
  • cinematografiaseți
a III-a (ei, ele)
  • cinematografia
(să)
  • cinematografieze
  • cinematografiau
  • cinematografia
  • cinematografiaseră
Intrare: cinematografie
cinematografie substantiv feminin
  • silabație: -to-gra- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinematografie
  • cinematografia
plural
  • cinematografii
  • cinematografiile
genitiv-dativ singular
  • cinematografii
  • cinematografiei
plural
  • cinematografii
  • cinematografiilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cinematografia, cinematografiezverb

  • 1. A înregistra într-o anumită succesiune pe o peliculă (în vederea proiectării pe ecran). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Se înmulțesc spectacolele teatrale cinematografiate. DLRLC
etimologie:

cinematografie, cinematografiisubstantiv feminin

  • 1. Tehnica și arta înregistrării fotografice a unor scene, a unor peisaje etc. pe un film special și a reproducerii lor prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încât să dea iluzia unui spectacol viu; industrie producătoare de filme. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Prezentate în diferite țări, filmele-spectacol realizate de cinematografia sovietică au repurtat un succes răsunător. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 4/3. DLRLC
    • format_quote Experiența celei mai înaintate cinematografii din lume – experiența cinematografiei sovietice – stimulează și ajută dezvoltarea cinematografiei în țările de democrație populară. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 176, 7/6. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.