cii av vz aici

AICI adv. 1. În acest loc, în aceste locuri (relativ) apropiate de vorbitor. ◊ Expr. (Fam.) Până aici! = destul! ajunge! Pe-aici ți-e drumul! = șterge-o! pleacă! a plecat! a șters-o! A se duce pe-aici încolo = a pleca, a o șterge; a pleca fără urmă, a dispărea. 2. În acest moment, acum. ◊ Expr. Aici i-aici sau aci-i aci = acum e momentul hotărâtor. ♦ (Corelativ) Acum... acum..., când.... când..., ba... ba... 3. (În expr.) Cât pe-aci = aproape să..., gata-gata să..., mai că... [Var.: aci, acia, acilea, aice, aicea adv.] – Lat. ad-hicce.

aci¹ av vz aici

acia^[1] av vz aici

aciași^[1] av vz aci^[2]

acicea^[1] av vz aici

acieși^[1] av vz aici

acii^[1] av vz aici

aciiși^[1] av vz aici

acile^[1] av vz aici

acilea av vz aici

ai^3[1] av vz aici

aice sf vz aici

aicea sf vz aici

aici av [At: LET. II, 460/36 / P: a-i- / V: aci, aicia,^[1] acilea, aice, aicea / E: lat ad-hicce] 1 În acest loc. 2 (Însoțit de pp „de”) Din acest loc. 3 În acest moment. 4 (Fam; îe) De ~ încolo De acum înainte. 5 (Fam; îe) ~ e ~a! Acum este momentul hotărâtor. 6 (Fam; îe) Până ~! Destul! 7 (Fam; îe) P-aci ți-e drumul Pleacă! 8 (Fam; îe) Cât p-aci Gata-gata. 9 (Cu valoare corelativă) ~... ~ Ba... Ba. modificată

ci¹ av vz aci

ciia av vz aici

†ACIA, ‡ACIE, ‡ACII(A) adv. 1 Aci, pe loc ¶ 2 Îndată.

AICI, AICE(A) I. adv. În locul acesta: am venit ~ cu gîndul să-l întîlnesc; pîn’~; de ~, din locul acesta, din (lucrurile, faptele) acestea: de ~ se poate vedea că...; pe ~, prin locul acesta, prin părțile acestea: pe ~ e mare lipsă de apă; pe ~ pe aproape, în apropiere de locul acesta, prin împrejurimi; a se duce pe ~ încolo, a pleca, a porni dintr’un Ioc fără gînd de întoarcere: să vă ajute Dumnezeu, zic călătorii, și se duc pe aici încolo (RET.). II. interj. 🔫 Strigăt către prepelicar însoțit de o indicațiune cu degetul spre a-i arăta locul unde trebue să caute vînatul [lat. ad-hicce].

HIC ET NUNC (lat.) = Aici și acum. Trebue să-mi plătești hic et nunc; imediat.

AICI adv. 1. În acest loc, în aceste locuri (relativ) apropiate de vorbitor. ◊ Expr. (Fam.) Până aici! = destul! ajunge! Pe aici ți-e drumul! = șterge-o! pleacă! a plecat! a șters-o! A se duce pe-aici încolo = a pleca, a o șterge; a pleca fără urmă, a dispărea. 2. În acest moment, acum. ◊ Expr. Aici i-aici sau aci-i aci = acum e momentul hotărâtor. ♦ (Corelativ) Acum... acum..., când... când..., ba... ba... 3. (În expr.) Cât pe-aci = aproape să..., gata-gata să..., mai că... [Var.: aci, acia, acilea, aice, aicea adv.] – Lat. ad-hicca.

AICI adv. (Și în forma aci) 1. (Cu sens local, în opoziție cu acolo) în acest loc sau în aceste locuri (relativ) apropiate de vorbitor. Văd aici în juru-mi cum tresaltă Izvoarele. BENIUC, V. 7. E de mult de cînd n-am stat, Ulmule, sub tine. Tot aici? Amar e gîndul Veșnic nemișcat să stai. COȘBUC, P. I 260. Șezi aici pînă despre ziuă, că am să vin atunci tot eu să te ieu. CREANGĂ, P. 97. 4 (Precedat de diferite prepoziții, cu sensul determinat de acestea) Pe aici = cam în acest loc. Locuiește pe aici. De aici = din acest loc. Hai! ia-ți porcul de-aici și ieși afară. CREANGĂ, P. 83. De pe-aici = (cam) din aceste locuri. A plecat... cu cincizeci de voinici Adunați toți de pe-aici. ALECSANDRI, P. II 82. Mă duc, mîndră, de pe aici. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 300. Pînă aici (sau aci) = pînă în acest loc. Hotarul se întinde pînă aici. ◊ Expr. Pe-aici (sau pe-aci) ți-e drumul! = pleacă! șterge-o! cară-te! A pleca (sau a se duce, a o tuli etc.) pe-aici încolo = a pleca (sau a se duce, a o tuli etc.) fără urmă, a dispărea; a-și vedea de drum. După ce i-a luat banii, a plecat pe-aici încolo. (Familiar) Pînă aici! = destul! ajunge! Pînă aici! Nu te întrece cu gluma! 2.(Cu sens temporal) Acum, în acest moment. S-a vorbit de activitatea ta; aici e cazul să intervii cu precizări. ◊ Loc. adv. De aici înainte (sau încolo) = din acest moment, pe viitor. De aici înainte voi lucra în alt colectiv. Pînă aici (sau aci) = pînă acum, pînă în acest moment. Tocmai pe cînd părerea de rău îl ajunsese și mai și decît pînă aci, erau trecînd printr-o pădure mare și deasă. ISPIRESCU, L. 109. ♦ Expr. Aci-i aci = acum e momentul hotărîtor, acu-i acu. ◊ (Corelativ, indicînd o alternanță de acțiuni succesive) Acum... acum..., cînd... cînd..., ba... ba... Hai... zise Doroftei... legănînd capul, cam fără voie, aci p-un umăr, aci pe celalt. DELAVRANCEA, S. 237. [Popa Duhu] aci era la Socola, aci în Iași, aci la mînăstirea și în tîrgul Neamțului profesor. CREANGĂ, A. 135. 3. (Cu sens modal, în expr.) Cît pe-aci sau p-aci p-aci sau aci-aci = aproape să..., gata să..., gata-gata..., mai că... Femeia... se clatină. Aci-aci să cadă. STANCU, D. 200. P-aci p-aci era să-mi pierd viața. ISPIRESCU, L. 12. – Variante: aci, aicea (CARAGIALE, P. 40), aice (ALECSANDRI, P. II 13, NEGRUZZI, S. I 274), acia (BUDAI-DELEANU, Ț. 103), acilea (DUMITRIU; B. F. 12, DELAVRANCEA, S. 263, ALECSANDRI, T. 660) adv.

AICI adv. (Și în forma aci) 1. În acest loc, în aceste locuri (relativ) apropiate de vorbitor. ◊ Expr. Pe-aici ți-e drumul! = pleacă! șterge-o!; a plecat, a fugit, a șters-o. (Fam.) Pînă aici! = destul! ajunge! A se duce pe-aici încolo = a pleca fără urmă; a dispărea. 2. În acest moment, acum. ◊ Expr. Aici i-aici sau aci-i aci = acum e momentul hotărîtor. ♦ (Corelativ) Acum... acum..., cînd... cînd..., ba... ba... 3. (În expr.) Cît p-aci = aproape să..., mai că... [Var.: aci, acia, acilea, aice, aicea adv.] – Lat. ad-hicce.

AICI adv. 1) În acest loc. ◊ De pe ~ de prin părțile acestea. Până ~! ajunge! încetează! Pe ~ ți-i drumul! pleacă! șterge-o! 2) În acest moment; acuma. ◊ ~-i ~ acum e momentul decisiv. 3) fam. În acest caz; în asemenea situație. ~ nu ai dreptate. [Sil. a-ici; Var. aicea] /<lat. ad-hicce

acì adv. 1. în acest loc, în opozițiune cu acolo: e ascuns aci; aci e aci, aci e greutatea; 2. în acest timp; d’aci înainte; aci aci, când și când: aci râde, aci plânge; cât p’aci, aproape, mai mai. [Lat. ECC’HIC].

acilea adv. în acelaș loc, în opozițiune cu acolea.

aici adv. Mold. V. aci. [Lat. ADHICCE, de unde scurtat ici].

ací (vest) și aícĭ, aícea (est) adv. (lat. eccu-hic; it. qui, cat. sp. pg. aqui, fr. ici). În acest loc, în opoz. cu acolo. Aci e aci, aci e greutatea.

ací (vest) și aícĭ, aícea (est) adv. (lat. accu-hic; it. qui, cat. sp. pg. aqui, fr. ici). În acest loc, în opoz. cu acolo. Aci e aci, aci e greutatea. De aci în ainte (saŭ în colo), de acum în ainte, începînd din acest loc orĭ moment. Aci... aci, acum... acum, cînd... cînd: aci rîde, aci plînge. Cît pe aci saŭ pe aci, pe aci (mold. cît pe ce), maĭ maĭ, aproape să – Și acía, acíe și acílea (vest).

acíe adv. Vechĭ. Aci.

acílea (ea dift.) adv. (d. aci și -lea din acolea). Munt. vest. Aci.

aicĭ și aícea adv. (lat. ad-hicce). Est. Aci.

aci adv. (în special în expr.: aci...aci, cât pe-aci, de aci înainte/de aici înainte)

aici / aicea adv.

de aci v. de aici

de aici/de aci prep. + adv. (tempo lent)

de-aici/de-aci prep. + adv. (tempo rapid)

pe aici prep. + adv. (tempo lent)

aici.

aci, adv. – 1. Aici, în locul acesta 2. Atunci, în momentul acela. – Var. acia, acile(a), acice(a). Mr. ația, istr. ți(a). < Lat. *eccum hῐc (Pușcariu 12; Candrea-Dens., 8; REW 4129; DAR); cf. it. qui, engad. (a)qui(a), v. prov., cat., sp., port. aqui, fr. ici. Pentru varianta acice, Pușcariu 13 propune *eccum hicce; însă poate fi unul din multele rezultate ale întîlnirii lui aci cu aici. – Der. aciași, adv. (înv., în același loc; în același timp), cu -și, cf. același.

aici, adv. – În acest loc. – Var. aice(a), ici, (a)icișa, ai. Lat. *ad hῑcce (Philippide, Principii, 92; Candrea-Dens., 26). Var. ai (Maram.) reprezintă lat. ad hic (Pușcariu, Dacor., VI, 305). Cf. aci.

HIC ET NUNC (lat.) aici și acum – A lua inițiative, decizii hic et nunc, pe loc.

HIC JACET... (lat.) aici zace..., aici odihnește – Cuvinte care constituie, de obicei, începutul unei inscripții pe o piatră funerară.

HIC RHODOS, HIC SALTA! (lat.) aici e Rodosul, aici să sari! – Esop, „Fabule”, 51. Îndemn adresat lăudărosului din fabula cu același nume, care invocă martori pentru a fi crezut că a executat un salt uriaș pe insula Rodos. Faptele constituie cea mai bună dovadă despre adevărul afirmațiilor.

HOC OPUS, HIC LABOR EST (lat.) aceasta e truda, aici e greutatea – Vergiliu, „Eneida”, VI, 129. Nu coborârea în Infern, ci revenirea pe Pământ e grea. Astfel îl previne Sibila din Cumae pe Enea, care îi ceruse să-l conducă în Infern.

INDE IRAE ET LACRIMAE (lat.) de aici mânii și lacrimi – Iuvenal, „Satirae”, I, 168. Satira usturătoare a lui Caius Lucilius a stârnit furia contemporanilor vizați de el.

J’Y SUIS, J’Y RESTE (fr.) aici sunt, aici rămân – Replică atribuită mareșalului Mac-Mahon, avertizat, după cucerirea fortului Malkov, de iminența atacului. Hotărâre neclintită de a nu ceda pozițiile.

ME, ME ADSUM QUI FECI! (lat.) sunt aici, eu, cel care am săvârșit (această faptă) – Vergiliu, „Eneida”, IX, 427. Tânărul troian Nisus ia asupra sa întreaga răspundere pentru omorurile săvârșite în tabăra rutililor împreună cu prietenul său Eurial pentru a-i salva acestuia viața. Devotament prietenesc dus până la sacrificiul suprem.

NON ERAT HIC LOCUS (lat.) acestea nu-și aveau locul aici – Horațiu, „Ars poetica”, 19. Îndemn la evitarea digresiunilor inutile sau a cuvintelor superflue.

beși de-aici! expr. (adol., vulg.) pleacă!, cară-te!

mișcă-ți trei litere de aici! expr. (eufem., glum.) fă-mi loc!, pleacă!, șterge-o!

stai pe-aci! expr. poți să stai mult și bine, că tot degeaba (stai)!

și pe-aci ți-e drumul! expr. (pop.) folosită în legătură cu cineva care o ia la fugă, își ia tălpășița, spală putina etc.

zbura pe aici, dar nu l-am putut prinde expr. (iron.) folosită ca replică la întrebarea cuiva care caută ceva sau pe cineva.

AICI adv. (pop.) ici, (prin Transilv.) acoace. (Vino ~!)

AICI adv. (pop.) ici, (prin Transilv.) acoace. (Vino ~!) corectat(ă)

Aici ≠ aiurea, dincolo

Hic et nunc (lat. „Aici și acum”) – expresie foarte răspîndită în scrieri și discuții. A izvorît din vorbirea poporului. Prin „aici și acum” se înțelege „de îndată”. Se spune, bunăoară: răspundeți hic et nunc, sau venim hic et nunc, adică imediat. FOL.

Hic iacet lepus! (lat. „Aici zace iepurele!”) – Locuțiune latină care corespunde cu românescul: „Aici e aici”, adică problema, dificultatea. Jurisconsulții din timpurile cînd limba latină era de uz curent (secolele XV, XVI, XVII) obișnuiau, la studierea unui dosar, să noteze pe marginea pasajelor unde era punctul dificil al problemei, sau unde credeau că au descoperit misterul ei: hic iacet lepus, sau pe scurt: hic..., adică: aici e vizuina unde se ascunde iepurele căutat! Cu timpul, expresia latină a fost concurată de corespondentul ei german, azi la fel de răspîndit: Hier liegt der Hund begraben (Aici e îngropat cîinele), cu siguranță derivat din latinește, dar legat de o poveste cu un cîine, în loc de iepure. IST.

Hic Rhodos, hic salta! (lat. "Aici e Rhodos, aici să sari!) Esop în fabula Lăudărosul – E vorba de un om fălos care se împăuna cu vitejii săvîrșite prin diferite locuri. Între altele, cică la Rhodos făcuse o săritură de 40 de pași, ce n-o putea face nimeni. Zicea că are și martori. Dar oamenii i-au răspuns simplu: de ce-i nevoie de martori? Picioarele îți sînt aici, și tot aici ne putem închipui că este și Rhodosul. Haide, să vedem: poftim Rhodosul, poftim sări! Expresia se folosește (în versiunea latină, care-i mai cunoscută) atunci cînd vrei să spui cuiva: aici să vedem cu ce te lauzi, aici să arăți tot ce poți, tot ce știi, tot ce ai făgăduit. LIT.

Hier liegt der Hund begraben (germ. „Aici e îngropat cîinele!”) vezi: Hic iacet lepus. FOL.

Hoc opus, hic labor est (lat. „Aici e greul, aceasta e truda cea mare”) Vergiliu, Eneida (cînt. VI, vers 129) – Cu aceste cuvinte își sintetizează Sibila pledoaria pe care i-o face lui Enea, spre a-l convinge să nu coboare în Infern (cuvinte valabile pentru cei care își închipuie că a-ți lua viața e un mare eroism). Sibila îi spune: „Facilis descensus Averno” – cînt. VI, vers. 126 – (emistih care și el a devenit locuțiune): „e ușor a coborî în Avern” (lac de lîngă Neapoli, considerat în antichitate a fi intrarea în Infern); dar a face cale-ntoarsă, a te înălța din nou la lumină: hoc opus, aici e greul, hic labor est, aici e toată truda. De unde se vede că această expresie indică punctul cel mai greu, dificultatea cea mai mare, spre deosebire de expresia hic iacet lepus (vezi), care servește pentru împrejurări mai puțin grave, pentru piedici mai mici. George Coșbuc ne-a lăsat o minunată traducere a textului vergilian: „…Ușor e să mergi în Avernus. Poarta lui Pluto cel negru deschisă-i ziua și noaptea. Însă ieșirea la lumea de sus și reîntoarcerea-n lume, Asta e greul și răul.” (Aeneis, Cartea VI, vers. 126 – 129). LIT.

cii, ciia, adv. (înv.) aci, acia.