2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

chivernisíre sf [At: ANTIM, ap. GCR. II, 28/1 / Pl: ~ri / E: chivernisi] (Pfm) 1- 5 Chiverniseală (1-5).

CHIVERNISÍRE s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) chivernisi.V. chivernisi.

CHIVERNISÍRE s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) chivernisi.V. chivernisi.

CHIVERNISÍRE s. f. chiverniseală.

chivernisíre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisírii

chivernisíre s. f., g.-d. art. chivernisírii

CHIVERNISÍRE s. v. îmbogățire.

CHIVERNISÍRE s. v. administrare, administrație, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, gospodărire, guvernare, stăpânire.

chivernisí [At: DOSOFTEI, MOL. / V: (înv) ~vir~ / Pzi: ~sésc / E: ngr ϰυβερνω (aor. lui ϰυβνησα)] (Pfm) 1-2 vtr A(-și) administra (bunurile, veniturile). 3 vt A economisi. 4 vt A agonisi. 5-6 vtr A (se) pricopsi. 7-8 vtr A (se) aproviziona. 9 vr (Înv) A-și conduce (bine) viața.

CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó).

CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. al lui kivernó).

CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. 1. Tranz. A administra. Pentru moară și pentru vatră am să plătesc o mie de lei pe an; pot, ori nu, să scot atît din ele ?Poți, grăi Zamfir, și mai mult, dacă le chivernisești bine. SLAVICI, V. P. 15. Rămînînd împăratul văduv și fără feciori de parte bărbătească care să-i moștenească scaunul și să-i chivernisească cîrmuirea împărăției... POPESCU, B. I 45. 2. Tranz. A face economii; a economisi, a agonisi. A venit în sat cu un căluț cumpărat din banii chivernisiți. CAMILAR, N. I 21. 3. Refl. A ajunge la o situație materială bună; a se căpătui, a se procopsi. Hrană bună și leafă bună, așa că în trei-patru ani, citi or ține lucrările, se poate chivernisi oricine. PAS, L. I 147. Destul să-ți spui că, încet-încet, m-am chivernisit cumsecade, ajungînd să am o stare destul de bună, pe potriva mea. CARAGIALE, O. III 31. 4. Tranz. (Cu privire la ființe) A îndestula cu cele necesare traiului, a aproviziona. Pe toate [dobitoacele] le chivernisise cu mîncarea. ȘEZ. VI 106. ◊ Refl. Cu ce te chivernisești acum ?Cu slujba. FILIMON, C. 135. 5. Tranz. (Învechit) A conduce, a îndruma. Ea o să-l chivernisească In lume cum să trăiască. PANN, P. V. III 46.

chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă

chivernisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 sg. și pl. chiverniseáscă

CHIVERNISÍ vb. v. îmbogăți.

CHIVERNISÍ vb. v. acumula, administra, aduna, agonisi, aproviziona, aranja, cârmui, conduce, dirigui, domni, economisi, face, guverna, orândui, rezolva, stăpâni, strânge.

chivernisí (chivernisésc, chivernisít), vb.1. A cîrmui, a conduce, a administra. – 2. A călăuzi, a sfătui. – 3. A procopsi, a da cuiva mijloacele de trai. – 4. A aproviziona, a îndestula. – Mr. chivirnisire. Ngr. ϰυβερνῶ, aorist ὲϰιβέρνησα „a guverna” (Murnu 14; Meyer 228); cf. alb. kjiverĭs. Este dublet al lui guverna și al cuvîntului recent creat, cibernetică (‹ fr. cybernétique) „arta de a guverna”. Pentru evoluție, cf. Șeineanu, Semasiol., 215. – Der. chiverniseală, s. f. (guvernare, administrare; economie casnică, mijloace de trai, nivel de viață al casei; venituri; stare, situație); chivernisitor, adj. (guvernator, administrator).

A CHIVERNISÍ ~ésc tranz. pop. 1) A conduce în calitate de administrator. 2) (avere, bunuri materiale) A dobândi prin muncă și sârguință; a aduna; a strânge; a agonisi. 3) A face să se chivernisească. /<ngr. kyvérnisa

A SE CHIVERNISÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) A-și crea o situație materială bună în viață (fără a o merita); a se procopsi. 2) A ajunge îndestulat. /<ngr. kyvérnisa

chivernisì v. 1. odinioară, a administra, a conduce trebile țării; 2. a se ocupa, a trăi din: cu ce te chivernisești acum ? FIL.; 3. azi (mai mult ironic), a procopsi pe cineva, dându-i o funcțiune (mai ales o sinecură), a-l pune în pâine; 4. a se procopsi, a se înavuți (sens datând din epoca fanariotă când funcționarii se înavuțiau prin abuzuri și jafuri). [Gr. mod.].

Intrare: chivernisi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) chivernisi chivernisire chivernisit chivernisind singular plural
chivernisește chivernisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) chivernisesc (să) chivernisesc chiverniseam chivernisii chivernisisem
a II-a (tu) chivernisești (să) chivernisești chiverniseai chivernisiși chivernisiseși
a III-a (el, ea) chivernisește (să) chivernisească chivernisea chivernisi chivernisise
plural I (noi) chivernisim (să) chivernisim chiverniseam chivernisirăm chivernisiserăm, chivernisisem*
a II-a (voi) chivernisiți (să) chivernisiți chiverniseați chivernisirăți chivernisiserăți, chivernisiseți*
a III-a (ei, ele) chivernisesc (să) chivernisească chiverniseau chivernisi chivernisiseră
Intrare: chivernisire
chivernisire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chivernisire chivernisirea
plural chivernisiri chivernisirile
genitiv-dativ singular chivernisiri chivernisirii
plural chivernisiri chivernisirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)