chivernisí [At: DOSOFTEI, MOL. / V: (înv) ~vir~ / Pzi: ~sésc / E: ngr ϰυβερνω (aor. lui ϰυβνησα)] (Pfm) 1-2 vtr A(-și) administra (bunurile, veniturile). 3 vt A economisi. 4 vt A agonisi. 5-6 vtr A (se) pricopsi. 7-8 vtr A (se) aproviziona. 9 vr (Înv) A-și conduce (bine) viața.

CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó).

CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. al lui kivernó).

CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. 1. Tranz. A administra. Pentru moară și pentru vatră am să plătesc o mie de lei pe an; pot, ori nu, să scot atît din ele? – Poți, grăi Zamfir, și mai mult, dacă le chivernisești bine. SLAVICI, V. P. 15. Rămînînd împăratul văduv și fără feciori de parte bărbătească care să-i moștenească scaunul și să-i chivernisească cîrmuirea împărăției... POPESCU, B. I 45. 2. Tranz. A face economii; a economisi, a agonisi. A venit în sat cu un căluț cumpărat din banii chivernisiți. CAMILAR, N. I 21. 3. Refl. A ajunge la o situație materială bună; a se căpătui, a se procopsi. Hrană bună și leafă bună, așa că în trei-patru ani, citi or ține lucrările, se poate chivernisi oricine. PAS, L. I 147. Destul să-ți spui că, încet-încet, m-am chivernisit cumsecade, ajungînd să am o stare destul de bună, pe potriva mea. CARAGIALE, O. III 31. 4. Tranz. (Cu privire la ființe) A îndestula cu cele necesare traiului, a aproviziona. Pe toate [dobitoacele] le chivernisise cu mîncarea. ȘEZ. VI 106. ◊ Refl. Cu ce te chivernisești acum? – Cu slujba. FILIMON, C. 135. 5. Tranz. (Învechit) A conduce, a îndruma. Ea o să-l chivernisească In lume cum să trăiască. PANN, P. V. III 46.

A SE CHIVERNISÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) A-și crea o situație materială bună în viață (fără a o merita); a se procopsi. 2) A ajunge îndestulat. /<ngr. kyvérnisa

A CHIVERNISÍ ~ésc tranz. pop. 1) A conduce în calitate de administrator. 2) (avere, bunuri materiale) A dobândi prin muncă și sârguință; a aduna; a strânge; a agonisi. 3) A face să se chivernisească. /<ngr. kyvérnisa

chivernisì v. 1. odinioară, a administra, a conduce trebile țării; 2. a se ocupa, a trăi din: cu ce te chivernisești acum? FIL.; 3. azi (mai mult ironic), a procopsi pe cineva, dându-i o funcțiune (mai ales o sinecură), a-l pune în pâine; 4. a se procopsi, a se înavuți (sens datând din epoca fanariotă când funcționarii se înavuțiau prin abuzuri și jafuri). [Gr. mod.].

chivernisésc v. tr. (ngr. kivernó, aor. kivérnisa, vgr. kybernáo, de unde și lat. gubernare, a cîrmui, a guverna). Vechĭ. Administrez, conduc: a chivernisi un județ. Azĭ. Fam. Pun în funcțiune, daŭ o sinecură, asigur: părințiĭ îșĭ chivernisesc copiiĭ. Adun, strîng: a chivernisi banĭ la tinereță. V. refl. Mă asigur de sărăcie, mă îmbogățesc. – Și schiv- (nord). V. dichisesc.

chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă

chivernisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 sg. și pl. chiverniseáscă

chivernisesc, -seam 1 imp.

CHIVERNISÍ vb. v. acumula, administra, aduna, agonisi, aproviziona, aranja, cârmui, conduce, dirigui, domni, economisi, face, guverna, orândui, rezolva, stăpâni, strânge.

CHIVERNISÍ vb. v. îmbogăți.

chivernisi vb. v. ACUMULA. ADMINISTRA. ADUNA. AGONISI. APROVIZIONA. ARANJA. CÎRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. ECONOMISI. FACE. GUVERNA. ORÎNDUI. REZOLVA. STĂPÎNI. STRÎNGE.

CHIVERNISI vb. a se ajunge, a se căpătui, îi se îmbogăți, a se înavuți, a se înstări, a parveni, a se pricopsi. (S-a ~ prin mijloace necinstite.)

chivernisí (chivernisésc, chivernisít), vb. – 1. A cîrmui, a conduce, a administra. – 2. A călăuzi, a sfătui. – 3. A procopsi, a da cuiva mijloacele de trai. – 4. A aproviziona, a îndestula. – Mr. chivirnisire. Ngr. ϰυβερνῶ, aorist ὲϰιβέρνησα „a guverna” (Murnu 14; Meyer 228); cf. alb. kjiverĭs. Este dublet al lui guverna și al cuvîntului recent creat, cibernetică (< fr. cybernétique) „arta de a guverna”. Pentru evoluție, cf. Șeineanu, Semasiol., 215. – Der. chiverniseală, s. f. (guvernare, administrare; economie casnică, mijloace de trai, nivel de viață al casei; venituri; stare, situație); chivernisitor, adj. (guvernator, administrator).