CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril în sec. IX și utilizat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Literă chirilică = literă din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirílic, -ă adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic.

chirilic, ~ă [At: IORGA, N. R. A. I, 162 / V: cir~ / Pl: ~ici, ~ice / E: Chiril + -ic] 1 a (Îs) Alfabet ~ Vechi alfabet slav care a servit drept bază pentru alfabetul slav bisericesc și pentru cele folosite de popoarele slave ortodoxe Si: (îvr) chirilicesc 2 sf (Îf ~ă) Scriere cu caractere chirilice (3). 3 sf (Lpl) Literă din alfabetul chirilic (1). 4 a (D. un text) Scris cu alfabet chirilic (1).

CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril în sec. IX și întrebuințat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Literă chirilică = literă din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirílic, -ă adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic.

CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -e, adj. (Numai în expr.) Alfabet chirilic = alfabet vechi slav, compus de Chirii în secolul al IX-lea, întrebuințat și la noi pînă pe la jumătatea secolului al XIX-lea; a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. În secolul al X-lea s-a adoptat... alfabetul chirilic. IST. R.P.R. 59. Litere (sau slove) chirilice = litere din acest alfabet. În cimitir zac negre cruci crăpate, Cu slove-adînci, chirilice, săpate. IOSIF, P. 24. (Substantivat) Nu cunoștea decît chirilicele. – Variantă: cirílic, -ă adj.

CHIRÍLIC ~că (~ci, ~ce): Alfabet ~ vechi alfabet slav compus de călugărul Chiril în sec. IX. /Chiril n. pr. + suf. ~ic

chirilíc, V. cirilic.

cirilic, ~ă a vz chirilic

țirilic^[1], ~ă a vz chirilic

CIRILÍC, -Ă adj. v. chirilic.

cirilic a. privitor la apostolul Ciril; alfabet cirilic, literele slave inventate de Ciril în sec. IX. Aceste buchii sau slove au fost întrebuințate la noi până la 1860, când fură înlocuite cu alfabetul latin.

*cirílic și chirílic, -ă adj. (d. Chirilă saŭ Chiril, apostolu slav din sec. 9; gr. Kýrillos, lat. Cyrillus. Cirilic e după fonetizmu neolatin, chirilic e gr. kyrillikós). Alfabetu cirilic, literele cirilice, literele cu care aŭ scris Româniĭ pînă la 1860. (Adevăratu alfabet inventat de Chiril e cel glagolitic). – Adv. Cu litere chirilice saŭ chirilicește: a scrie chirilic. – Vechĭ chirilicesc (rus. chiriličeskiĭ). Ca adv. -cește.

!chirilic adj. m. (+ s. n.: alfabet ~); adj. f., s. f. chirilică (literă ~), pl. chirilice

chirilic adj. m., pl. chirilici; f. chirilică, pl. chirilice

chirílic adj. m., pl. chirílici; f. sg. chirílică, pl. chirílice

chirilic

chirilic.

CHIRÍLIC adj. (rar) slavon, slavonesc, (înv.) chirilicesc. (Alfabet ~; litere ~.)

CHIRILIC adj. (rar) slavon, slavonesc, (înv.) chirilicesc. (Alfabet ~; litere ~.)

chirílic, (chirílică), adj. – Cu litere din alfabetul vechi slav, compus de Chiril în sec. IX. – Var. cirilic. De la Chiril, și modern din lat. Cyrillus. – Der. chirilicesc, adj. (înv., chirilic).

CHIRÍLIC, -Ă adj. (< fr. cyrillique): în sintagma alfabet chirilic (v.).