SLAVONESC, -EASCĂ, slavonești, adj. (Înv.) Slavon (2). – Slavon + suf. -esc.

slavonesc, ~ească a [At: AR (1829), 246¹/33 / V: (înv) ~ven~, ~vun~, slăv~, slovin~ / Pl: ~ești / E: slavon + -esc] 1-4 a (Înv) Slav (5-8). 5-6 a, sf (Limba) ~ (Limba) slavonă (9-10). 7-10 a Slavon (11-14). 11 a (Îs) Literă (sau, înv slovă) ~ Literă chirilică. 12 sn Slavon (16).

SLAVONESC, -EASCĂ, slavonești, adj. Slavon (2). – Slavon + suf. -esc.

SLAVONESC, -EASCĂ, slavonești, adj. Slavon¹.

SLAVONESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru slavoni; propriu slavonilor. /slavon + suf. ~esc

slavonesc a. scris în slavonă: cărți slavonești.

slavonésc, -eáscă adj. Al Slavonilor (de azĭ saŭ din vechime). Limba slavonească (slovenească saŭ paleoslavică), vechea limbă bisericească a Slavilor meridionalĭ din seculu IX, în care Metodiŭ și Ciril au tradus Biblia.

slavenesc, ~ească a vz slavonesc

slavunesc, ~ească a vz slavonesc

slăvonesc, ~ească a vz slavonesc

*paleoslávic, -ă adj. (d. paleoslav). Al vechilor Slavĭ: limba paleoslavică (mama limbilor slavice). Adv. A vorbi paleoslavic. – Se zice și slavonesc, slovenesc, ca adv. slavonește, slovenește.

slavenésc, -eníe, V. slov-.

slavonesc (înv.) adj. m., f. slavonească; pl. m. și f. slavonești corectat(ă)

slavonesc (înv.) adj. m., f. slavonească; pl. m. și f. slavonești

slavonesc adj. m., f. slavonească; pl. m. și f. slavonești

SLAVONESC adj. v. chirilic.

SLAVONESC adj. 1. slav, slavon, (livr.) slavic. (Populații ~.) 2. slavon, (înv.) sârbesc, slovenesc. (Text, document ~.)

slavonesc adj. v. CHIRILIC.

SLAVONESC adj. 1. slav, slavon, (livr.) slavic. (Populații ~.) 2. slavon, (înv.) sîrbesc, slovenesc. (Text, document ~.)