2 intrări

14 definiții

chircíre sf [At: I. IONESCU, C. 90 / Pl: ~ri / E: chirci] 1 Strângere la un loc. 2 Micșorare. 3 Stagnare în creștere, în dezvoltare (din cauza bolilor, necazurilor, a hranei insuficiente sau inadecvate). 4 Degenerare.

CHIRCÍRE s. 1. contractare, ghemuire, închircire, strângere, zgârcire. (~ cuiva din cauza durerilor.) 2. v. pipernicire.

chircí [At: ALECSANDRI / Pzi: ~césc / E: vsl кьpкь] (Pop) 1 vr A se strânge la un loc. 2 vr A se face mic. 3 (Spc) vr A se strânge din cauza convulsiilor. 4 vi A stagna în creștere, în dezvoltare (din cauza bolilor, a necazurilor, a hranei insuficiente sau inadecvate). 5 vr A se pipernici. 6 vr A se degenera. 7 vt (Nob; factitiv) A face să rămână nedezvoltat.

CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec.

CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta bine; a se pipernici. – Et. nec.

!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă

chircí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chircésc, imperf. 3 sg. chirceá; conj. prez. 3 sg. și pl. chirceáscă

CHIRCÍ vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strânge, a se zgârci, (pop.) a se ciuciuli, a se stârci, (reg.) a se tâmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. v. pipernici.

A SE CHIRCÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și micșora statura, ghemuindu-se; a se face ghem; a se ghemui. 2) (despre ființe, plante) A se opri din dezvoltare, rămânând sau devenind mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice); a se pipernici; a se prizări. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.

A CHIRCÍ ~ésc tranz. A face să se chircească. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.

chircì v. Mold. 1. a (se) pipernici: oile fără hrănă se chircesc; 2. a strica, a poci: baba pe vite le chircește AL. [Origină necunoscută].

chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CHIRCÍRE s. 1. contractare, ghemuire, închircire, strîngere, zgîrcire, (~ cuiva din cauza durerilor.) 2. degenerare, închircire, pipernicire, sfrijire, (reg.) șiștăvíre. (~ a unei plante.)

CHIRCÍ vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (Olt., Ban. si Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)

Intrare: chirci
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) chirci chircire chircit chircind singular plural
chircește chirciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) chircesc (să) chircesc chirceam chircii chircisem
a II-a (tu) chircești (să) chircești chirceai chirciși chirciseși
a III-a (el, ea) chircește (să) chircească chircea chirci chircise
plural I (noi) chircim (să) chircim chirceam chircirăm chirciserăm, chircisem*
a II-a (voi) chirciți (să) chirciți chirceați chircirăți chirciserăți, chirciseți*
a III-a (ei, ele) chircesc (să) chircească chirceau chirci chirciseră
Intrare: chircire
chircire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chircire chircirea
plural chirciri chircirile
genitiv-dativ singular chirciri chircirii
plural chirciri chircirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)