2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chircire sf [At: I. IONESCU, C. 90 / Pl: ~ri / E: chirci] 1 Strângere la un loc. 2 Micșorare. 3 Stagnare în creștere, în dezvoltare (din cauza bolilor, necazurilor, a hranei insuficiente sau inadecvate). 4 Degenerare.

chirci [At: ALECSANDRI / Pzi: ~cesc / E: vsl кьркь] (Pop) 1 vr A se strânge la un loc. 2 vr A se face mic. 3 (Spc) vr A se strânge din cauza convulsiilor. 4 vi A stagna în creștere, în dezvoltare (din cauza bolilor, a necazurilor, a hranei insuficiente sau inadecvate). 5 vr A se pipernici. 6 vr A se degenera. 7 vt (Nob; factitiv) A face să rămână nedezvoltat.

CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec.

CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta bine; a se pipernici. – Et. nec.

CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strînge grămadă, a se face mic, a se ghemui, a se zgîrci. Însă cînd ajunge-acolo, Stă la gînduri și se miră: Ori crescuse el pe cale, Ori ciobanii se chirciră. IOSIF, V. 87. ◊ Fig. Popa gemu așa de tare, că flacăra luminării se zbătu mult, se chirci. CAMILAR, N. II 219. 2. A rămîne în urmă în creștere, în dezvoltare, a nu se dezvolta bine, a se pipernici, a se usca. Buruienile prinse de spaimă Se-adună, se chircesc și mor. BENIUC, V. 81. Sînt patru milioane de romîni... care sufăr și se chircesc de boli necăutate, de mîncare proastă, de ignoranță, de asupririle primarilor și arendașilor. VLAHUȚĂ, O. A. III 24. ◊ Tranz. fact. (Neobișnuit) [Baba Dochia] pe vite le chircește Și grăuntele de an încolțit îl seacă-n lan. ALECSANDRI, P. III 617.

A SE CHIRCÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și micșora statura, ghemuindu-se; a se face ghem; a se ghemui. 2) (despre ființe, plante) A se opri din dezvoltare, rămânând sau devenind mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice); a se pipernici; a se prizări. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.

A CHIRCÍ ~ésc tranz. A face să se chircească. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.

chircì v. Mold. 1. a (se) pipernici: oile fără hrănă se chircesc; 2. a strica, a poci: baba pe vite le chircește AL. [Origină necunoscută].

chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă

chircí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chircésc, imperf. 3 sg. chirceá; conj. prez. 3 sg. și pl. chirceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIRCÍRE s. 1. contractare, ghemuire, închircire, strângere, zgârcire. (~ cuiva din cauza durerilor.) 2. v. pipernicire.

CHIRCIRE s. 1. contractare, ghemuire, închircire, strîngere, zgîrcire, (~ cuiva din cauza durerilor.) 2. degenerare, închircire, pipernicire, sfrijire, (reg.) șiștăvire. (~ a unei plante.)

CHIRCÍ vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strânge, a se zgârci, (pop.) a se ciuciuli, a se stârci, (reg.) a se tâmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. v. pipernici.

CHIRCI vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (Olt., Ban. si Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)

Intrare: chircire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chircire
  • chircirea
plural
  • chirciri
  • chircirile
genitiv-dativ singular
  • chirciri
  • chircirii
plural
  • chirciri
  • chircirilor
vocativ singular
plural
Intrare: chirci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chirci
  • chircire
  • chircit
  • chircitu‑
  • chircind
  • chircindu‑
singular plural
  • chircește
  • chirciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chircesc
(să)
  • chircesc
  • chirceam
  • chircii
  • chircisem
a II-a (tu)
  • chircești
(să)
  • chircești
  • chirceai
  • chirciși
  • chirciseși
a III-a (el, ea)
  • chircește
(să)
  • chircească
  • chircea
  • chirci
  • chircise
plural I (noi)
  • chircim
(să)
  • chircim
  • chirceam
  • chircirăm
  • chirciserăm
  • chircisem
a II-a (voi)
  • chirciți
(să)
  • chirciți
  • chirceați
  • chircirăți
  • chirciserăți
  • chirciseți
a III-a (ei, ele)
  • chircesc
(să)
  • chircească
  • chirceau
  • chirci
  • chirciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chirci

  • 1. A se strânge grămadă, a se face mic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ghemui strânge zgârci (verb) 2 exemple
    exemple
    • Însă cînd ajunge-acolo, Stă la gînduri și se miră: Ori crescuse el pe cale, Ori ciobanii se chirciră. IOSIF, V. 87.
      surse: DLRLC
    • figurat Popa gemu așa de tare, că flacăra luminării se zbătu mult, se chirci. CAMILAR, N. II 219.
      surse: DLRLC
  • 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pipernici prizări usca 3 exemple
    exemple
    • Buruienile prinse de spaimă Se-adună, se chircesc și mor. BENIUC, V. 81.
      surse: DLRLC
    • Sînt patru milioane de romîni... care sufăr și se chircesc de boli necăutate, de mîncare proastă, de ignoranță, de asupririle primarilor și arendașilor. VLAHUȚĂ, O. A. III 24.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv neobișnuit [Baba Dochia] pe vite le chircește Și grăuntele de an Încolțit îl seacă-n lan. ALECSANDRI, P. III 617.
      surse: DLRLC

etimologie: