chircire sf [At: I. IONESCU, C. 90 / Pl: ~ri / E: chirci] 1 Strângere la un loc. 2 Micșorare. 3 Stagnare în creștere, în dezvoltare (din cauza bolilor, necazurilor, a hranei insuficiente sau inadecvate). 4 Degenerare.

CHIRCIRE s. 1. contractare, ghemuire, închircire, strângere, zgârcire. (~ cuiva din cauza durerilor.) 2. v. pipernicire.

CHIRCIRE s. 1. contractare, ghemuire, închircire, strîngere, zgîrcire, (~ cuiva din cauza durerilor.) 2. degenerare, închircire, pipernicire, sfrijire, (reg.) șiștăvire. (~ a unei plante.)