3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chircí [At: ALECSANDRI / Pzi: ~césc / E: vsl кьркь] (Pop) 1 vr A se strânge la un loc. 2 vr A se face mic. 3 (Spc) vr A se strânge din cauza convulsiilor. 4 vi A stagna în creștere, în dezvoltare (din cauza bolilor, a necazurilor, a hranei insuficiente sau inadecvate). 5 vr A se pipernici. 6 vr A se degenera. 7 vt (Nob; factitiv) A face să rămână nedezvoltat.

CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec.

CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta bine; a se pipernici. – Et. nec.

A SE CHIRCÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și micșora statura, ghemuindu-se; a se face ghem; a se ghemui. 2) (despre ființe, plante) A se opri din dezvoltare, rămânând sau devenind mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice); a se pipernici; a se prizări. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.

A CHIRCÍ ~ésc tranz. A face să se chircească. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.

chircì v. Mold. 1. a (se) pipernici: oile fără hrănă se chircesc; 2. a strica, a poci: baba pe vite le chircește AL. [Origină necunoscută].

chírcă2 sf vz ghircă

chircă1 sf [At: DAMÉ, T., 55 / Pl: ~rci / E: rs кирка] (Mol; Dob) 1 Sapă mică. 2 Cazma. 3 Unealtă de scobit coveți.

chírcă f., pl. ĭ (rus. kirká, cazma). Mold. sud. Săpăligă. V. ghircă.

chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă

chircí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chircésc, imperf. 3 sg. chirceá; conj. prez. 3 sg. și pl. chirceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIRCÍ vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strânge, a se zgârci, (pop.) a se ciuciuli, a se stârci, (reg.) a se tâmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. v. pipernici.

CHIRCI vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (Olt., Ban. si Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)

CHÍRCĂ s., adj. v. cincantin.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chírcă (-ci), s. f. – Sapă. Rus. kirka (Philippide, Viața rom., IV (1907), p. 39; DAR). Cuvînt rar, în Mold. și Dobr.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chírcă s.f. (reg.) 1. sapă mică, săpăligă; cazma. 2. grâu roșu de toamnă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHIRCI a se, vb. 1. Chirciul, Neagu (Puc 6, 13). 2. Cont. cu cîrciog (= șicană): Chircioagă fam. (P1 fila 6), cf. subst. cîrciogar.

Intrare: chirci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chirci
  • chircire
  • chircit
  • chircitu‑
  • chircind
  • chircindu‑
singular plural
  • chircește
  • chirciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chircesc
(să)
  • chircesc
  • chirceam
  • chircii
  • chircisem
a II-a (tu)
  • chircești
(să)
  • chircești
  • chirceai
  • chirciși
  • chirciseși
a III-a (el, ea)
  • chircește
(să)
  • chircească
  • chircea
  • chirci
  • chircise
plural I (noi)
  • chircim
(să)
  • chircim
  • chirceam
  • chircirăm
  • chirciserăm
  • chircisem
a II-a (voi)
  • chirciți
(să)
  • chirciți
  • chirceați
  • chircirăți
  • chirciserăți
  • chirciseți
a III-a (ei, ele)
  • chircesc
(să)
  • chircească
  • chirceau
  • chirci
  • chirciseră
Intrare: Chirci
Chirci nume propriu
nume propriu (I3)
  • Chirci
Intrare: chircă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chircă
  • chirca
plural
  • chirci
  • chircile
genitiv-dativ singular
  • chirci
  • chircii
plural
  • chirci
  • chircilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)