3 intrări

23 de definiții

din care

Explicative DEX

CHIRCI, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec.

chirci [At: ALECSANDRI / Pzi: ~cesc / E: vsl кьркь] (Pop) 1 vr A se strânge la un loc. 2 vr A se face mic. 3 (Spc) vr A se strânge din cauza convulsiilor. 4 vi A stagna în creștere, în dezvoltare (din cauza bolilor, a necazurilor, a hranei insuficiente sau inadecvate). 5 vr A se pipernici. 6 vr A se degenera. 7 vt (Nob; factitiv) A face să rămână nedezvoltat.

CHIRCI (-cesc) vb. refl. 1 A se pipernici, a nu mai crește, a nu se desvolta în de ajuns: sînt patru milioane de Români... cari sufăr și se chircesc de boale necăutate (VLAH.); soiul nostru (de boi) s’a chircit...că nu s’a căutat de hrana lui în tinerețe (ION.).

CHIRCI, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta bine; a se pipernici. – Et. nec.

CHIRCI, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strînge grămadă, a se face mic, a se ghemui, a se zgîrci. Însă cînd ajunge-acolo, Stă la gînduri și se miră: Ori crescuse el pe cale, Ori ciobanii se chirciră. IOSIF, V. 87. ◊ Fig. Popa gemu așa de tare, că flacăra luminării se zbătu mult, se chirci. CAMILAR, N. II 219. 2. A rămîne în urmă în creștere, în dezvoltare, a nu se dezvolta bine, a se pipernici, a se usca. Buruienile prinse de spaimă Se-adună, se chircesc și mor. BENIUC, V. 81. Sînt patru milioane de romîni... care sufăr și se chircesc de boli necăutate, de mîncare proastă, de ignoranță, de asupririle primarilor și arendașilor. VLAHUȚĂ, O. AL. II 24. ◊ Tranz. fact. (Neobișnuit) [Baba Dochia] pe vite le chircește Și grăuntele de an încolțit îl seacă-n lan. ALECSANDRI, P. III 617.

A CHIRCI ~esc tranz. A face să se chircească. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.

A SE CHIRCI mă ~esc intranz. 1) A-și micșora statura, ghemuindu-se; a se face ghem; a se ghemui. 2) (despre ființe, plante) A se opri din dezvoltare, rămânând sau devenind mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice); a se pipernici; a se prizări. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.

chircì v. Mold. 1. a (se) pipernici: oile fără hrănă se chircesc; 2. a strica, a poci: baba pe vite le chircește AL. [Origină necunoscută].

chircă1 sf [At: DAMÉ, T., 55 / Pl: ~rci / E: rs кирка] (Mol; Dob) 1 Sapă mică. 2 Cazma. 3 Unealtă de scobit coveți.

CHIRCĂ (pl. -ci) sf. 🚜 Sapă întrebuințată la curățitul buruienilor (în Dobrogea).

CHIRCIT adj. p. CHIRCI. Pipernicit, necrescut bine, nedesvoltat în deajuns: copaci chirciți, schilozi, cu ramuri strîmbe (VLAH.).

chírcă f., pl. ĭ (rus. kirká, cazma). Mold. sud. Săpăligă. V. ghircă.

chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc.

Ortografice DOOM

chirci (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă chircesc, 3 sg. se chircește, imperf. 1 sg. mă chirceam; conj. prez. 1 sg. să mă chircesc, 3 să se chircească; imper. 2 sg. afirm. chircește-te; ger. chircindu-mă

!chirci (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircește, imperf. 3 sg. se chircea; conj. prez. 3 să se chircească

chirci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chircesc, imperf. 3 sg. chircea; conj. prez. 3 sg. și pl. chircească

Etimologice

chircă (-ci), s. f. – Sapă. Rus. kirka (Philippide, Viața rom., IV (1907), p. 39; DAR). Cuvînt rar, în Mold. și Dobr.

Enciclopedice

CHIRCI a se, vb. 1. Chirciul, Neagu (Puc 6, 13). 2. Cont. cu cîrciog (= șicană): Chircioagă fam. (P1 fila 6), cf. subst. cîrciogar.

Sinonime

CHIRCI vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strânge, a se zgârci, (pop.) a se ciuciuli, a se stârci, (reg.) a se tâmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. v. pipernici.

CHIRCI vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (Olt., Ban. si Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)

CHIRCĂ s., adj. v. cincantin.

chircă s., adj. v. CINCANTIN.

Regionalisme / arhaisme

chircă s.f. (reg.) 1. sapă mică, săpăligă; cazma. 2. grâu roșu de toamnă.

Intrare: Chirci
Chirci nume propriu
nume propriu (I3)
  • Chirci
Intrare: chirci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chirci
  • chircire
  • chircit
  • chircitu‑
  • chircind
  • chircindu‑
singular plural
  • chircește
  • chirciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chircesc
(să)
  • chircesc
  • chirceam
  • chircii
  • chircisem
a II-a (tu)
  • chircești
(să)
  • chircești
  • chirceai
  • chirciși
  • chirciseși
a III-a (el, ea)
  • chircește
(să)
  • chircească
  • chircea
  • chirci
  • chircise
plural I (noi)
  • chircim
(să)
  • chircim
  • chirceam
  • chircirăm
  • chirciserăm
  • chircisem
a II-a (voi)
  • chirciți
(să)
  • chirciți
  • chirceați
  • chircirăți
  • chirciserăți
  • chirciseți
a III-a (ei, ele)
  • chircesc
(să)
  • chircească
  • chirceau
  • chirci
  • chirciseră
Intrare: chircă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chircă
  • chirca
plural
  • chirci
  • chircile
genitiv-dativ singular
  • chirci
  • chircii
plural
  • chirci
  • chircilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chirci, chircescverb

  • 1. A se strânge grămadă, a se face mic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Însă cînd ajunge-acolo, Stă la gînduri și se miră: Ori crescuse el pe cale, Ori ciobanii se chirciră. IOSIF, V. 87. DLRLC
    • format_quote figurat Popa gemu așa de tare, că flacăra luminării se zbătu mult, se chirci. CAMILAR, N. II 219. DLRLC
  • 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Buruienile prinse de spaimă Se-adună, se chircesc și mor. BENIUC, V. 81. DLRLC
    • format_quote Sînt patru milioane de romîni... care sufăr și se chircesc de boli necăutate, de mîncare proastă, de ignoranță, de asupririle primarilor și arendașilor. VLAHUȚĂ, O. A. III 24. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv neobișnuit [Baba Dochia] pe vite le chircește Și grăuntele de an Încolțit îl seacă-n lan. ALECSANDRI, P. III 617. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.