2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHILÚG adv. (În expr.) A tunde (pe cineva) chilug = a tunde pe cineva până la piele. – Cf. pilug.

chilug sn vz chiulug[1]

  1. Timitere circulară chilugchiulugchilug. — Ladislau Strifler

CHILÚG s. n. v. pilug.

chilug n. Mold. V. pilug. ║ adv. ca un chilug: m’a tuns chilug AL.

PILÚG, piluge, s. n. (Reg.) Pisălog (1). – Cf. piuă.

pilug [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 48v/36 / V: (reg) chi~, ~luc, piul~ / Pl: (1-4) ~uge, (8-9) ~ugi / E: cf piuă] 1 sn Fiecare dintre ciocanele de la piua de postav Si: (reg) pisălog (4). 2 sn Pisălog (1). 3 sn (Reg) Băț lung, rotund și gros cu care se zdrobesc boabele, semințele etc. în piua de măcinat, de zdrobit sau de tescuit. 4 sn (Reg) Băț lung, rotund și gros, la unul din capete cu crestături, cu care se bate brânza în putinei Si: (reg) brai. 5 av (Fam; îe) A tunde (sau a rade) (pe cineva) ~ A tunde sau a rade pe cineva până la piele. 6 av (Îe) A rămâne (sau a fi) (gol) ~ A rămâne sau a fi complet dezbrăcat. 7 av (Pex; îae) A rămâne sau a fi extrem de sărac. 8-9 sm, am (Reg) (Om) sărac. 10 sn (Pan; rar) Proteză de lemn a unui picior. 11 sms (Bot; Trs) Păpădie (Taraxacum officinale).

PILÚG, piluge, s. n. (Reg.) Pisălog (1). ◊ Expr. (Fam.) A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) până la piele. [Var.: chilúg s. n.] – Cf. piuă.

PILÚG, piluge, s. n. (Mold.; și în forma chilug) Unealtă în formă de jul cu cîte o măciulie la fiecare capăt, cu care se pisează în piuliță; pisălog. ◊ Expr. A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) pînă la piele. Profesorul a stat lîngă noi pînă ce ne-a tuns chilug. CREANGĂ, O. A. 46. – Variantă: chilúg s. n.

PILÚG ~ge n. reg. Unealtă cu care se pisează în piuliță. ◊ A tunde ~ a tunde până la piele. /cf. piuă

pilug (chilug) n. Mold. 1. pisălog: cu pilugele se bat grânele în piuă; 2. gol pușcă (v. chilug). [Derivat din pil].

chĭulug și chilúg n., pl. e (turc. külug, -üng și -ünk, cĭocan de sfărîmat petrele; ngr. kĭulúgi, un fel de suliță). Vechĭ. Un fel de măcĭucă. – Azĭ în est (chilug), „pisălog”. Adv. Tuns chilug, gol chilug, tuns orĭ gol pînă la pele. În Trans. și chilog, n., pl. oage. V. pilug.

păpădíe f. (turc. papadia, și -tya mușățel, d. ngr. popadĭá, preuteasă, fem. d. papâs, gen. papádos, popă [pappas, papă]; bg. popadiĭka, măselariță. V. popaz și papă 1. Cp. cu străgălie și zărzălie). O plantă erbacee din familia compuselor ale căreĭ frunze se mănîncă ca salată (taráxacum officinále saŭ leóntodon taráxacum). – Se numește și papalúngă (Brașov), pilúg (Trans.) și părăsita găinilor. V. potcapu călugăruluĭ.

pilúg n. Formă lit. suspectă îld. chilug. – În Trans. (m.) „păpădie” (pin aluz. la stilu eĭ după căderea pufului)?

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pilúg (instrument) s. n., pl. pilúge

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PILÚG s. 1. v. pisălog. 2. (TEHN.) (reg.) pisălog. (~ la piua de postav.)

PILÚG s. v. păpădie, picior, proteză.

PILUG s. 1. pisălog, (reg.) mai, măiag, nilug, pil, pisălău, pisător, pisoi. (~ cu care se pisează ceva în piuliță.) 2. (TEHN.) (reg.) pisălog. (~ la piua de postav.)

pilug s. v. PĂPĂDIE. PICIOR. PROTEZĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pilúg2, pilúge, s.n. (reg.) 1. pisălog (de la piua de postav). 2. unealtă casnică de pisat; pisălog, pisălău, pisător, nilog. 3. băț lung, rotund și gros pentru zdrobit boabele, semințele în piuă. 4. băț lung, rotund și gros cu crestături la un capăt, cu care se bate brânza în putinei. 5. picior, proteză de lemn a unui picior. 6. (fam.; în expr.) a tunde pilug = a tunde până la piele.

pilúg1, pilúgă, adj. (reg.) gol pușcă, sărac.

Intrare: chilug (adv.)
chilug2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • chilug
  • chilu
Intrare: pilug
substantiv neutru (N3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilug
  • pilugul
  • pilugu‑
plural
  • piluge
  • pilugele
genitiv-dativ singular
  • pilug
  • pilugului
plural
  • piluge
  • pilugelor
vocativ singular
plural
chilug1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chilug
  • chilugul
  • chilugu‑
plural
  • chiluge
  • chilugele
genitiv-dativ singular
  • chilug
  • chilugului
plural
  • chiluge
  • chilugelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chilugadverb

  • chat_bubble A tunde (pe cineva) chilug = a tunde pe cineva până la piele. DEX '09
    antonime: pletos
etimologie:
  • cf. pilug DEX '09

pilug, pilugesubstantiv neutru

  • 1. regional Pisălog. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pisălog
    • chat_bubble familiar A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) până la piele. DEX '98 DLRLC
      • format_quote Profesorul a stat lîngă noi pînă ce ne-a tuns chilug. CREANGĂ, O. A. 46. DLRLC
etimologie:
  • cf. piuă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.