chilo sn vz kilogram

CHILO- elem. chili².

CHIL²(O)-/CHILI-, -CHILIE elem. „chil, umoare”. (< fr. chyl/o/-, chyli-, -chylie, cf. lat. chylus, gr. khylos)

*chilo- (vgr. hilioi, o mie), prefix care, fiind pus înaintea unitățiĭ metrice, o multiplică cu o mie. S. n., pl. tot așa. Fam. Chilogram.

KIL, kile, s. n. (Pop.) Kilogram. [Var.: kilo s. n.] – Din fr. kil.

kil sn [At: DEX² / V: (rar) kilo / Pl: ~e / E: fr kil] (Pfm) Kilogram (2).

kilo²- [At: DN³ / E: fr kilo-] Element prim de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori.

kilo¹ sn vz kil

KIL s. n. Kilogram [Var.: kilo s. m.] – Din fr. kil.

KILO s. n. (Rar) Kilogram. Un kilo de zahăr.^[1] modificată

CHILI- Element de compunere savantă cu semnificația „chil”. [< fr. chyli-, cf. lat. chylus, gr. chylos – suc, zeamă].

KILO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „o mie”, „de o mie de ori”. [< fr. kilo-, cf. gr. chilioi – o mie].

CHILI¹- elem. chil²(o)-. ()

CHILI²-/CHILO- elem. „o mie”, „numeros”. (< fr. chili-, cf. gr. khilioi)

KILO²- elem. „O mie”, „de o mie de ori”. (din fr. kilo-, cf. gr. khilioi)

chilo... V. kilo.

*kílo..., V. chilo....

kil (kilogram) (fam.) s. n., pl. kile

!kilo (înv.) s. n., art. kiloul; pl. kilo

kil (pop.) s. n., pl. kile

kilo s. n., pl. kilo

kil / kilo s. n., pl. kile / kilo

kil/kilo s. n., pl. kile/kilo

kilo sg.

KIL s. v. kilogram.

KILO s. chil, kil, kilogram. (Un ~ de zahăr.)

kilo s.n. (pop. și fam.) v. Kilogram.

KILO s. chil, kilogram. (Un ~ de zahăr.)

CHILO-₂ „o mie, numeros”. ◊ gr. khilioi „o mie” > fr. chilo-, engl. id. > rom. chilo-. □ ~pode (v. -pod), s. n. pl., ordin de artropode terestre, carnivore și cu multe picioare, din care fac parte scolopendra, urechelnița etc.

CHILO-₁ „suc, chil, produs chiliar”. ◊ gr. khylos „suc, umoare” > fr. chylo-, germ. id., engl. id. > rom. chilo-. □ ~caul (v. -caul), adj., cu tulpină lactescentă; ~cel (v. -cel₂), s. n., acumulare de lichid chilos în tunica vaginală; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze suculente; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante suculente; ~microgramă (v. micro-, v. -gramă), s. f., curbă de variație a numărului chilomicronilor^[1] serici; ~poieză (v. -poieză), s. f., proces de formare a chilului; ~ree (v. -ree), s. f., secreție excesivă de chil.

CHIL-, v. CHILO-₁. □ ~ectazie (v. -ectazie), s. f., dilatare a vaselor chilifere; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a chilului în urină.

CHILI-₂ „o mie, înmiit, numeros”. ◊ gr. khilioi „o mie” > fr. chili-, engl. id. > rom. chili-. □ ~ant (v. -ant), adj., cu numeroase flori; ~arh (v. -arh), s. m., (în Grecia antică) comandant a o mie de soldați; ~arhie (v. -arhie₁), s. f., demnitatea de chiliarh.

CHILI-₁ „chil, suculent, lăptos”. ◊ L. tz. chylus „suc, zeamă” > fr. chyli-, engl. id., it. chili- > rom. chili-. □ ~caul (v. -caul), adj., (despre plante) care are o tulpină suculentă; ~fer (v. -fer), adj., prin care circulă chilul; ~form (v. -form), adj., care are aspectul lăptos sau colorația chilului.

KILO- „o mie, de o mie de ori”. ◊ gr. khilioi „o mie” > fr. kilo-, germ. id., engl. id. > rom. kilo-. □ ~metru (v. -metru₁), s. m., unitate de măsură pentru lungimi egală cu o mie de metri.

KILO- (< fr. {s}; gr. khilioi „mie”) 1. Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea cu o mie de ori; are simbolul k și se scrie înaintea simbolului unității de măsură (ex. kilometru). 2. (INFORM.) Element de compunere care indică multiplicarea de 2¹⁰, adică 1024, a cantității de informație desemnată de cuvântul pe care îl precedă (ex. kilobyte, kilooctet).