3 intrări
- chilim chelim
- Chilim
- chili (verb)
22 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
chilím2 sn [At: DICȚ. / Pl: ~uri / E: tc kilim] 1 Covor (turcesc), cu două fețe. 2 Scoarță îngustă de circa un metru, înflorată. 3 Pătură cu flori, cu care se acoperă patul. 4 Broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava.
chilím v vz deschilini
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chilím1 sm vz chelem
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chilím3 sn vz cherem
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHILÍM, chilimuri, s. n. (Pop.) 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHILÍM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CHILÍM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. A crescut sub ochii noștri. A învățat să facă chilimuri și covoare. VLAHUȚĂ, O. A. II 291. Stăpînul casei... a chemat pe jupîneasa bătrînă... a poftit-o să șază jos pe chilim, iar el, de pe divan, trăgînd ciubuc, s-a apucat a-i povesti. CARAGIALE, O. III 29. ◊ (Poetic) S-așternem soarelui chilim, Să ne pășească-n casă. TOMA, V. 484. 2. Un fel de broderie făcută cu lînă sau cu mătase groasă, colorată, pe etamină. – Variantă: (2) chelím s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHILÍM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Broderie făcută cu lână sau cu mătase pe etamină. – Tc. kilim.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CHILÍM ~uri n. 1) Covor cu două fețe. 2) Broderie lucrată cu lână sau mătase pe etamină sau canava. /<turc. kilim
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
chilim n. covor țărănesc cu două fețe: chilim de Țarigrad FIL. [Turc. KILIM].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chilím n., pl. urĭ (turc. pers. kilim; ngr. kilími, bg. rut. ung. kilim). Vechĭ. Rar azĭ. Țol, scoarță, covor țărănesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHELÍM s. n. v. chilim.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chilì v. Mold. 1. a pili (și fig.): cât îmi bat eu capul să-l mai chilesc AL.; 2. fam. a bea: îți chili vârtos în sănătătea isprăvnicesei AL. [V. pili].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pilì (chilì) v. a se îmbăta: se pilește dumineca toată ziua. [Țigăn. PILO, a bea, prin mijlocirea limbei cârăitorilor1 sau hoților].[1]
- 1. În original, posibilă greșeală de tipar: cărăitorilor. — LauraGellner
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
chilésc, V. pilesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
chilím (pop.) s. n., pl. chilímuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chilím s. n., pl. chilímuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
chilim
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CHILÍM s. scoarță. (Un ~ înflorat prins pe perete.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CHILIM s. scoarță. (Un ~ înflorat prins pe perete.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
chilim chelim popular
- 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată.exemple
- A crescut sub ochii noștri. A învățat să facă chilimuri și covoare. VLAHUȚĂ, O. A. II 291.surse: DLRLC
- Stăpînul casei... a chemat pe jupîneasa bătrînă... a poftit-o să șază jos pe chilim, iar el, de pe divan, trăgînd ciubuc, s-a apucat a-i povesti. CARAGIALE, O. III 29.surse: DLRLC
- poetic S-așternem soarelui chilim, Să ne pășească-n casă. TOMA, V. 484.surse: DLRLC
-
- 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- limba turcă kilimsurse: DEX '98 DEX '09