opțiuni

3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHILÍM, chilimuri, s. n. (Pop.) 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim.

chilím3 sn vz cherem

chilím2 sn [At: DICȚ. / Pl: ~uri / E: tc kilim] 1 Covor (turcesc), cu două fețe. 2 Scoarță îngustă de circa un metru, înflorată. 3 Pătură cu flori, cu care se acoperă patul. 4 Broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava.

chilím v vz deschilini

chilím1 sm vz chelem

CHILÍM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim.

CHILÍM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. A crescut sub ochii noștri. A învățat să facă chilimuri și covoare. VLAHUȚĂ, O. A. II 291. Stăpînul casei... a chemat pe jupîneasa bătrînă... a poftit-o să șază jos pe chilim, iar el, de pe divan, trăgînd ciubuc, s-a apucat a-i povesti. CARAGIALE, O. III 29. ◊ (Poetic) S-așternem soarelui chilim, Să ne pășească-n casă. TOMA, V. 484. 2. Un fel de broderie făcută cu lînă sau cu mătase groasă, colorată, pe etamină. – Variantă: (2) chelím s. n.

CHILÍM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Broderie făcută cu lână sau cu mătase pe etamină. – Tc. kilim.

CHILÍM ~uri n. 1) Covor cu două fețe. 2) Broderie lucrată cu lână sau mătase pe etamină sau canava. /<turc. kilim

chilim n. covor țărănesc cu două fețe: chilim de Țarigrad FIL. [Turc. KILIM].

chilím n., pl. urĭ (turc. pers. kilim; ngr. kilími, bg. rut. ung. kilim). Vechĭ. Rar azĭ. Țol, scoarță, covor țărănesc.

CHELÍM s. n. v. chilim.

chilì v. Mold. 1. a pili (și fig.): cât îmi bat eu capul să-l mai chilesc AL.; 2. fam. a bea: îți chili vârtos în sănătătea isprăvnicesei AL. [V. pili].

pilì (chilì) v. a se îmbăta: se pilește dumineca toată ziua. [Țigăn. PILO, a bea, prin mijlocirea limbei cârăitorilor1 sau hoților].[1]

  1. 1. În original, posibilă greșeală de tipar: cărăitorilor. — LauraGellner

chilésc, V. pilesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chilím (pop.) s. n., pl. chilímuri

chilím s. n., pl. chilímuri

chilim


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHILÍM s. scoarță. (Un ~ înflorat prins pe perete.)

CHILIM s. scoarță. (Un ~ înflorat prins pe perete.)

arată toate definițiile

Intrare: Chilim
Chilim nume propriu
nume propriu (I3)
  • Chilim
Intrare: chilim
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chilim
  • chilimul
  • chilimu‑
plural
  • chilimuri
  • chilimurile
genitiv-dativ singular
  • chilim
  • chilimului
plural
  • chilimuri
  • chilimurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chelim
  • chelimul
plural
  • chelimuri
  • chelimurile
genitiv-dativ singular
  • chelim
  • chelimului
plural
  • chelimuri
  • chelimurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: chili (verb)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chili
  • chilire
  • chilit
  • chilitu‑
  • chilind
  • chilindu‑
 singular plural
  • chilește
  • chiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chilesc
 (să)
  • chilesc
  • chileam
  • chilii
  • chilisem
a II-a (tu)
  • chilești
 (să)
  • chilești
  • chileai
  • chiliși
  • chiliseși
a III-a (el, ea)
  • chilește
 (să)
  • chilească
  • chilea
  • chili
  • chilise
plural I (noi)
  • chilim
 (să)
  • chilim
  • chileam
  • chilirăm
  • chiliserăm
  • chilisem
a II-a (voi)
  • chiliți
 (să)
  • chiliți
  • chileați
  • chilirăți
  • chiliserăți
  • chiliseți
a III-a (ei, ele)
  • chilesc
 (să)
  • chilească
  • chileau
  • chiliră
  • chiliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chilim chelim popular

  • 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scoarță 3 exemple
    exemple
    • A crescut sub ochii noștri. A învățat să facă chilimuri și covoare. VLAHUȚĂ, O. A. II 291.
      surse: DLRLC
    • Stăpînul casei... a chemat pe jupîneasa bătrînă... a poftit-o să șază jos pe chilim, iar el, de pe divan, trăgînd ciubuc, s-a apucat a-i povesti. CARAGIALE, O. III 29.
      surse: DLRLC
    • poetic S-așternem soarelui chilim, Să ne pășească-n casă. TOMA, V. 484.
      surse: DLRLC
  • 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: