18 definiții pentru chilim chelim


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chilím1 sm vz chelem

chilím2 sn [At: DICȚ. / Pl: ~uri / E: tc kilim] 1 Covor (turcesc), cu două fețe. 2 Scoarță îngustă de circa un metru, înflorată. 3 Pătură cu flori, cu care se acoperă patul. 4 Broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava.

chilím v vz deschilini

CHILÍM, chilimuri, s. n. (Pop.) 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim.

CHILÍM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim.

CHILÍM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. A crescut sub ochii noștri. A învățat să facă chilimuri și covoare. VLAHUȚĂ, O. A. II 291. Stăpînul casei... a chemat pe jupîneasa bătrînă... a poftit-o să șază jos pe chilim, iar el, de pe divan, trăgînd ciubuc, s-a apucat a-i povesti. CARAGIALE, O. III 29. ◊ (Poetic) S-așternem soarelui chilim, Să ne pășească-n casă. TOMA, V. 484. 2. Un fel de broderie făcută cu lînă sau cu mătase groasă, colorată, pe etamină. – Variantă: (2) chelím s. n.

CHILÍM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Broderie făcută cu lână sau cu mătase pe etamină. – Tc. kilim.

CHILÍM ~uri n. 1) Covor cu două fețe. 2) Broderie lucrată cu lână sau mătase pe etamină sau canava. /<turc. kilim

chilim n. covor țărănesc cu două fețe: chilim de Țarigrad FIL. [Turc. KILIM].

chilím n., pl. urĭ (turc. pers. kilim; ngr. kilími, bg. rut. ung. kilim). Vechĭ. Rar azĭ. Țol, scoarță, covor țărănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chilím (pop.) s. n., pl. chilímuri

chilím s. n., pl. chilímuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHILÍM s. scoarță. (Un ~ înflorat prins pe perete.)

CHILIM s. scoarță. (Un ~ înflorat prins pe perete.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chilím (chilímuri), s..n – Covor, scoarță. – Mr. chilime. Tc. kilim (Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Șeineanu, II, 111; Berneker 503; Lokotsch 1176; Ronzevalle 147; Vasmer 557), cf. ngr. ϰιλίμι, alb. kjilim, bg., rus., pol. kilim, sb. ćilim, rut. kylym.

Intrare: chilim
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chilim
  • chilimul
  • chilimu‑
plural
  • chilimuri
  • chilimurile
genitiv-dativ singular
  • chilim
  • chilimului
plural
  • chilimuri
  • chilimurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chelim
  • chelimul
plural
  • chelimuri
  • chelimurile
genitiv-dativ singular
  • chelim
  • chelimului
plural
  • chelimuri
  • chelimurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chilim chelim popular

  • 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scoarță 3 exemple
    exemple
    • A crescut sub ochii noștri. A învățat să facă chilimuri și covoare. VLAHUȚĂ, O. A. II 291.
      surse: DLRLC
    • Stăpînul casei... a chemat pe jupîneasa bătrînă... a poftit-o să șază jos pe chilim, iar el, de pe divan, trăgînd ciubuc, s-a apucat a-i povesti. CARAGIALE, O. III 29.
      surse: DLRLC
    • poetic S-așternem soarelui chilim, Să ne pășească-n casă. TOMA, V. 484.
      surse: DLRLC
  • 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: