2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiháie sf vz chehaia corectată

CHIHÁIE s. f. v. chehaia.

CHIHÁIE s. f. v. chehaia.

CHIHÁIE, chihăi, s. m. 1. (Mold.) Șeful pădurarilor. Bade Ghiță, ce zici? ies godacii la ghindă de săneață? Ies; cînd a zis chîhaia Bardă că le-a dat de urmă, apoi s-a sfîrșit. SADOVEANU, O. I 61. Intrară în umbra bolților, merseră multă vreme în tăcereși poposiră la casa chihaiei, într-o poieniță. SADOVEANU, O. IV 484. Un oarecare chihaie de pădure, prin o explozie de praf... i s-a pîrlit obrazul. La TDRG. Primarele comunei au fost silit să suspende din funcțiune pe chihaia pădurii. IONESCU, D. 443. 2. (Învechit) Ostaș (în organizarea de altădată a armatei romîne). Chihăii... erau peste zece ostași. BĂLCESCU, O. I 118.

CHIHÁIE, chihăi, s. m. 1. (Reg.) Șeful pădurarilor. 2. (Înv.) Ostaș. – Tc. kehaya.[1]

  1. Încadrarea ca s. m. nu pare corectă (chiar dacă se referă la un bărbat). Atât varianta chehaia, cât și indicațiile din alte surse pledează pentru o încadrare ca s. f. gall

chehaiá sf [At: (a. 1658) MAG. IST. II, 183/21 / V: ~ie, chih~, chiháie, chiháiu / P: che-ha-ia / Pl: ~hắi / E: tc kehaya, kyaya] (Înv) 1 Intendent al vizirului sau al pașei, însărcinat cu inspecția curții sale. 2 Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană Si: capuchehaia. 3-4 Subofițer (uneori) locotenent al căpitanului. 5-6 (Cu înțeles neprecizat, probabil) Funcționar vamal sau șef de poștă. 7 Primar. 8-9 Vornic sau vătășel al primăriei. 10 (Mol) Șef al pădurarilor. 11 (Îc) (Capu)-beiu sau -beg Locțiitor al Marelui vizir, însărcinat mai ales cu afacerile interne și militare. 12 (Îae) Comandant al general al oștii turcești pornită împotriva revoluționarilor din 1821. 13 (Îc) ~-chiatib Secretar al ministrului de interne.

CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. 1. (Înv. și reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. [Var.: cheháie, chiháie s. f.] – Din tc. kehaya.

CHEHÁIE s. f. v. chehaia.

CHEHÁIE s. f. v. chehaia.

CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. 1. (Reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta otomană. [Var.: cheháie, chiháie s. f.] – Din tc. kehaya.

CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. (Învechit) 1. Slujbaș vamal; șef de poștă. Iordache Pruncu, chehaiaua, îmi adusese podorojna și iată-mă iar pe drum. GHICA, S. 246. 2. Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. Acest guvernor general pornește pe Cara-Mustafa, chehaiaua sa, cu un corp de 10000 de turci... să ocupe Bucureștii. GHICAȘ.109. 3. Reprezentant al domnilor romîni pe lîngă Poarta otomană. V. capuchehaie.

CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. (Înv.) 1. Slujbaș vamal; șef de poștă. 2. Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 3. Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta otomană. – Tc. kehaya.

CHEHAIÁ ~iéle f. înv. 1) Slujbaș la vamă sau la poștă. 2) Persoană care administra curtea unui vizir sau a unui pașă. 3) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. /<turc. kehaya

chehaià (chihaià) m. intendentul vizirului, al unui pașă și în special agentul, de afaceri al Domnilor, numit capu-chehaia: dacă se ducea colo la Pașa, Chihaia îl poftia, ciubucul să-și bea și cafea îi da Bimbașii Sava POP. [Turc. KEHAYÁ, lit. stăpânul casei].

cheháĭ și (maĭ noŭ) chiháĭ m., și chehaĭá și (maĭ noŭ) chihaĭá f., pl. ĭele (turc. kehaya și kĭaĭa, d. pers. kethuda, stăpînu caseĭ [ket, casă, și huda, stăpîn]. Vechĭ. Intendentu unuĭ vizir saŭ al unuĭ pașă. Capuchehaĭ. Ceauș, șef peste zece soldațĭ (Bălc. Chehaĭa-beĭ, al doilea comandant al ĭenicerilor. Comandantu general al oștiĭ turceștĭ pornite contra zavergiilor la 1821. Azĭ. Mold. Chiháĭe (f., ca slugă, pl. ăĭ). Șef de pădurarĭ. Pin Pt. și cheĭá (f.), intendent la vie.

chiháĭ m., chiháĭe și chihaĭá f., V. chehaĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chehaiá / cheháie (reg., înv.) s. f., art. chehaiáua / cheháia, g.-d. art. chehaiálei / cheháiei; pl. chehaiále / chehắi, art. chehaiálele / chehắile

chehaiá / cheháie s.f., art. chehaiáua / cheháia, g.-d. art. chehaiélei / cheháiei; pl. chehaiéle / chehắi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHEHAIÁ s. v. capuchehaie.

arată toate definițiile

Intrare: chihaie
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chihaie
  • chihaia
plural
  • chihăi
  • chihăile
genitiv-dativ singular
  • chihăi
  • chihăii
plural
  • chihăi
  • chihăilor
vocativ singular
  • chihaie
  • chihaio
plural
  • chihăilor
Intrare: chehaia / chehaie
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chehaia
  • chehaiaua
plural
  • chehaiale
  • chehaialele
genitiv-dativ singular
  • chehaiale
  • chehaialei
plural
  • chehaiale
  • chehaialelor
vocativ singular
  • chehaia
plural
  • chehaialelor
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chehaie
  • chehaia
plural
  • chehăi
  • chehăile
genitiv-dativ singular
  • chehăi
  • chehăii
plural
  • chehăi
  • chehăilor
vocativ singular
  • chehaie
  • chehaio
plural
  • chehăilor
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chihaie
  • chihaia
plural
  • chihăi
  • chihăile
genitiv-dativ singular
  • chihăi
  • chihăii
plural
  • chihăi
  • chihăilor
vocativ singular
  • chihaie
  • chihaio
plural
  • chihăilor

chihaie

  • 1. regional Moldova Șeful pădurarilor.
    surse: DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Bade Ghiță, ce zici? ies godacii la ghindă de săneață? – Ies; cînd a zis chîhaia Bardă că le-a dat de urmă, apoi s-a sfîrșit. SADOVEANU, O. I 61.
      surse: DLRLC
    • Intrară în umbra bolților, merseră multă vreme în tăcere – și poposiră la casa chihaiei, într-o poieniță. SADOVEANU, O. IV 484.
      surse: DLRLC
    • Un oarecare chihaie de pădure, prin o explozie de praf... i s-a pîrlit obrazul. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • Primarele comunei au fost silit să suspende din funcțiune pe chihaia pădurii. IONESCU, D. 443.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Ostaș (în organizarea de altădată a armatei române).
    surse: DLRLC sinonime: ostaș un exemplu
    exemple
    • Chihăii... erau peste zece ostași. BĂLCESCU, O. I 118.
      surse: DLRLC

etimologie:

chehaia / chehaie chehaie chihaie

  • 1. învechit regional Șef al pădurarilor.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. învechit Slujbaș vamal; șef de poștă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Iordache Pruncu, chehaiaua, îmi adusese podorojna și iată-mă iar pe drum. GHICA, S. 246.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Acest guvernor general pornește pe Cara-Mustafa, chehaiaua sa, cu un corp de 10000 de turci... să ocupe Bucureștii. GHICA, S.109.
      surse: DLRLC
  • 4. învechit Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: capuchehaia / -ie

etimologie: