2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chibít sn vz chibrit

chibíț sm [At: CHIRIȚESCU, Gr. / Pl: ~i / E: ger kiebitz] Persoană care asistă la un joc de cărți, la o partidă de șah, de table etc. fără să ia parte efectiv la joc (dar adesea sfătuind cum să joace pe unul dintre jucători) și care e considerată aducătoare de noroc.

CHIBÍȚ, chibiți, s. m. Persoană care asistă la un joc de cărți, la o partidă de șah, de table etc. fără a participa (dar adesea sfătuind cum să joace pe unul dintre jucători). [Acc. și: chíbiț] – Din germ. Kiebitz.

CHIBÍȚ, chibiți, s. m. Persoană care asistă la un joc de cărți, la o partidă de șah, de table etc. fără să ia parte efectiv la joc (dar adesea sfătuind cum să joace pe unul dintre jucători).[Acc. și: chíbiț] – Din germ. Kiebitz.

CHÍBIȚ, chibiți, s. m. Cel care asistă la jocul de cărți al altora, privind fără să joace el însuși. Își număra, ca un maniac ce este, cele cîteva sute de lei pe care are să le dea acuși-acuși... pentru ca să se vaiete apoi... la toți chibiții din spate. C. PETRESCU, S. 108. Un chibiț Ce-ți stă-n coastă la un joc de bacara. TOPÎRCEANU, M. 11.

CHÍBIȚ, chibiți, s. m. 1. Persoană care asistă la jocul de cărți al altora, fără să joace ea însăși. 2. (Ornit.) Nagâț. [Acc. și: chibíț] – Germ. Kiebitz.

CHIBÍȚ/CHÍBIȚ s. m. cel care asistă la un joc de noroc. (< germ. Kiebitz)

CHIBÍȚ ~i m. Persoană care asistă, fără să joace, la o partidă de table, la jocul de cărți etc. [Acc. și chíbiț] /<germ. Kiebitz

chibíț m. (germ. kibitz, nagîț). Iron. Privitor la jocu altora, maĭ ales la cărțĭ. V. marghiloman.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!chibíț s. m., pl. chibíți

chibíț/chíbiț s. m., pl. chibíți/chíbiți


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chibíț (-ți), s. m. – Persoană care asistă la jocul de cărți fără să ia parte efectiv la joc. Germ. Kiebitz (DAR). Sec. XIX. – Der. chibița (var. chibiți), vb. (a privi jocul altora); chibițărie, s. f. (îndeletnicirea de chibiț).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

chibiț, chibiți s. m. 1. persoană ipocrită. 2. hoț specializat în culegerea de informații utile bandei.

Intrare: chibit
chibit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: chibiț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chibiț
  • chibițul
  • chibițu‑
plural
  • chibiți
  • chibiții
genitiv-dativ singular
  • chibiț
  • chibițului
plural
  • chibiți
  • chibiților
vocativ singular
  • chibițule
  • chibițe
plural
  • chibiților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chibiț

  • 1. Persoană care asistă la un joc de cărți, la o partidă de șah, de table etc. fără a participa (dar adesea sfătuind cum să joace pe unul dintre jucători).
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 2 exemple
    exemple
    • Își număra, ca un maniac ce este, cele cîteva sute de lei pe care are să le dea acuși-acuși... pentru ca să se vaiete apoi... la toți chibiții din spate. C. PETRESCU, S. 108.
      surse: DLRLC
    • Un chibiț Ce-ți stă-n coastă la un joc de bacara. TOPÎRCEANU, M. 11.
      surse: DLRLC

etimologie: