CHIBIȚ, chibiți, s. m. Cel care asistă la jocul de cărți al altora, privind fără să joace el însuși. Își număra, ca un maniac ce este, cele cîteva sute de lei pe care are să le dea acuși-acuși... pentru ca să se vaiete apoi... la toți chibiții din spate. C. PETRESCU, S. 108. Un chibiț Ce-ți stă-n coastă la un joc de bacara. TOPÎRCEANU, M. 11.