2 intrări

18 definiții

chiștóc, ~oácă smf [At: DICȚ. / V: chioștéc2 / Pl: ~óci, ~oáce / E: nct] 1-2 (Fam; arg) Băiat (fată) mic(ă) și îndesat(ă) Și:# prichindel. 3 (Pop) Muc de țigară.

CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri.Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec.

CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, subst. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștócuri.Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec.

chiștóc2 (muc de țigară) s. n., pl. chiștoáce

chiștóc1 (copil) s. m., pl. chiștóci

chiștóc (muc de țigară) s. n., pl. chiștoáce

chiștóc (copil) s. m., pl. chiștóci

CHIȘTÓC s. muc. (~ de țigară.)

CHIȘTÓC1 ~oáce n. Muc de țigară. /Orig. nec.

CHIȘTÓC2 ~ci m. fig. Copil mic; prichindel; puradel. /Orig. nec.

chiștóc n., pl. oace (var. din chĭostec). Mold. Fam. Muc de țigară saŭ rest dintr'un lucru maĭ mare. Fig. (masc.). Prichindel.

CHIOSTÉC2 s. n. v. chiștoc.

CHIOSTÉC1 s. n. v. chiștoc.

CHIOSTÉC, chiostecuri și chiostece, s. n. 1. Muc de țigară, chiștoc. Mută chiostecul de țigară de la un colț al buzelor la altul. PAS, Z. II 83. 2. (Învechit) Piedică pusă la picioarele cailor. Cînd te uiți la el și trece, Parcă este în chiostece. PANN, P. V.I 102. 3. (Învechit) Șiret la gulerul mantalei. Venghercă de postav negru cu brandebururi și cu chiostecuri. GHICA S. 150. – Pl. și: (s. m.) chiosteci (ODOBESCU, S. II 275). – Variantă: chioștéc (CAMIL PETRESCU, U. N. 371) s. n.

chiostéc (chiostecuri), s. n.1. (Înv.) Piedică pusă la picioarele cailor. – 2. (Înv.) Șiret cu care se lega gulerul pelerinelor. – 3. Muc de țigară. – Var. chioștec, chiștoc. Mr. chiustecă, megl. chiustec(ă). Tc. köstek „piedică” (Miklosich, Türk. Elem., II, 112; Berneker 681; Șeineanu, II, 115; Meyer 228; Lokotsch 1211); cf. ngr. ϰιουστέϰι, alb. kjostek, bg. kjusteka.Der. chiștocar, s. m. (Arg., sărac, cerșetor).

chĭostéc n., pl. urĭ și e (turc. köstek, pedică [!] la picĭoarele cailor, lanț de ceasornic. V. chiștoc). Vechĭ. Pedică la picĭoarele cailor: Cînd te uĭțĭ la el și trece. Par'că este în chĭostece (Pan). Găitan gros de purtat o haĭnă pe umerĭ. Azĭ. Fam. Reteveĭ, baston scurt. Muc de țigară. V. tureac.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CHIȘTÓC s. muc. (~ de țigară.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

chiștoc, chiștoace s. n. 1. muc de țigară 2. persoană scundă

Intrare: chiștoc (muc)
chiostec (pl. -e) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiostec chiostecul
plural chiostece chiostecele
genitiv-dativ singular chiostec chiostecului
plural chiostece chiostecelor
vocativ singular
plural
chiostec (pl. -uri) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiostec chiostecul
plural chiostecuri chiostecurile
genitiv-dativ singular chiostec chiostecului
plural chiostecuri chiostecurilor
vocativ singular
plural
chioștec (pl. -uri) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chioștec chioștecul
plural chioștecuri chioștecurile
genitiv-dativ singular chioștec chioștecului
plural chioștecuri chioștecurilor
vocativ singular
plural
chioștec (pl. -e) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chioștec chioștecul
plural chioștece chioștecele
genitiv-dativ singular chioștec chioștecului
plural chioștece chioștecelor
vocativ singular
plural
chiștoc (pl. -e) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiștoc chiștocul
plural chiștoace chiștoacele
genitiv-dativ singular chiștoc chiștocului
plural chiștoace chiștoacelor
vocativ singular
plural
chiștoc (pl. -uri) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiștoc chiștocul
plural chiștocuri chiștocurile
genitiv-dativ singular chiștoc chiștocului
plural chiștocuri chiștocurilor
vocativ singular
plural
Intrare: chiștoc (copil)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiștoc chiștocul
plural chiștoci chiștocii
genitiv-dativ singular chiștoc chiștocului
plural chiștoci chiștocilor
vocativ singular chiștocule, chiștoce
plural chiștocilor

chiștoc (copil) chiștoacă

etimologie:

chiștoc (muc) chiostec chiostec chioștec chioștec

  • 1. substantiv neutru Muc de țigară.
    surse: DEX '09 DLRLC DEX '98 NODEX un exemplu
    exemple
    • Mută chiostecul de țigară de la un colț al buzelor la altul. PAS, Z. II 83.
      surse: DLRLC

etimologie: