12 definiții pentru chemător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chemător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 3 / V: (pop) chie~ / Pl: ~i, ~oare / E: chema + -(ăi)tor] 1 a Care cheamă. 2 a (Fig) îmbietor. 3 sm (Pop) Tânăr care invită la nuntă din partea mirelui sau miresei Si: drușcă, vătășiță, vornicel, vorniciță. 4 (Reg) sf Nevastă tânără. 5 sf (Înv; grm) Vocativ.

CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă. ♦ (Pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Chema + suf. -ător.

CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă. ♦ (Pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Chema + suf. -ător.

CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. (Literar) Care cheamă; fig. îmbietor, ademenitor. Străzile se desfac ca niște brațe uriașe, pline de surprize, chemătoare și vii. SAHIA, U.R.S.S. 61. Aude-n depărtare Glas de clopot chemător. ALECSANDRI, P. II 33. ◊ (Popular, substantivat) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel, drușcă. Ia ieși pîn-afară, C-afară te cheamă Doi-trei chemători, Juni colindători. TEODORESCU, P. P. 18.

CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă; fig. îmbietor, ademenitor. ♦ (Pop.; substantivat) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Din chema + suf. -(ă)tor.

chemător a. și m. care cheamă sau invită: glas de clopot chemător AL. ║ m. Tr. 1. cel ce cheamă la nuntă; 2. vornicel de nuntă.

chemătór m. Trans. Cavaler de onoare care invită la nuntă la țară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chemătór adj. m., pl. chemătóri; f. sg. și pl. chemătoáre

chemătór adj. m., pl. chemătóri; f. sg. și pl. chemătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHEMĂTÓR s. v. colăcar, vătaf, vătășel, vornicel.

chemător s. v. COLĂCAR. VĂTAF. VĂTĂȘEL. VORNICEL.

Chemător ≠ dezgustător

Intrare: chemător
chemător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chemător
  • chemătorul
  • chemătoru‑
  • chemătoare
  • chemătoarea
plural
  • chemători
  • chemătorii
  • chemătoare
  • chemătoarele
genitiv-dativ singular
  • chemător
  • chemătorului
  • chemătoare
  • chemătoarei
plural
  • chemători
  • chemătorilor
  • chemătoare
  • chemătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chemător

etimologie:

  • Chema + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09