chemător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 3 / V: (pop) chie~ / Pl: ~i, ~oare / E: chema + -(ăi)tor] 1 a Care cheamă. 2 a (Fig) îmbietor. 3 sm (Pop) Tânăr care invită la nuntă din partea mirelui sau miresei Si: drușcă, vătășiță, vornicel, vorniciță. 4 (Reg) sf Nevastă tânără. 5 sf (Înv; grm) Vocativ.