3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ceteri v vz cetera

ceterá [At: LB / V: ~tărá, (reg) ~tará, ~rí / Pzi: céter, și ~tăr, ceáter, ceátăr, ~réz, ~tăréz / E: ceteră] 1 vi (Trs) A cânta din ceteră. 2 (Pex) A cânta (din alt instrument sau din gură). 3 vt (Mol) A plictisi pe cineva cu vorba. 4 vt (Mol) A face cuiva observații Si: a certa (1).

céteră sf [At: PSALT. HUR. 109/34 / V: ~tără, ceát~, ceátără, ceátere, ceátără / Pl: ~ri și -re, ceáteri, ceátiri / E: ml cithera] 1 (Înv) Instrument muzical cu coarde, greu de identificat, putând fi vorba chiar de chitară sau de harpă. 2 (Trs) Vioară. 3 Instrument cu tablă de armonic triunghiulară sau ovală, fundul lat, gâtul lung, cu un număr de coarde variind de la 3 la 12 perechi, folosit în Evul Mediu, dar mai ales în sec. XVI și XVII.

CETERÁ, céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext., din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră.

CETERÁ, céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext., din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră.

CÉTERĂ, ceteri, s. f. (Reg.) Vioară. – Lat. cithera (= cithara).

CÉTERĂ, ceteri, s. f. (Reg.) Vioară. – Lat. cithera (= cithara).

CETERÁ, céter, vb. I. 1. Intranz. (Regional) A cînta din ceteră, p. ext. din alț instrument sau. din gură. Ceteră nu-mi trebuia, Ceter am cu gura mea. POP. 2. Tranz. (Mold., Transilv.) A plictisi, a sîcîi, a bate (pe cineva) la cap. (În forma cetăra) Ia tacă-vă gura de-acum, zise Plămînzilă. Destul e o măciucă la un car cu oale! Nu tot cetărați pe măria-sa, că om e dumnealui! CREANGĂ, P. 258. – Variantă: cetăra vb. I.

CÉTERĂ, ceteri, s. f. (Transilv., Mold.) Vioară. Lacrimile îi curgeau pe ceteră, cîntînd. CAMILAR, T. 152. Cîntecele tremurate începură din toate trei ceterile deodată. AGÎRBICEANU, S. P. 65. Lăutarii aduși în grabă își struneau ceterile, în vreme ce sufletul mulțimii prinse a fremăta. DAN, U. 335. Decît c-o ceteră rea, Mai bine cu gura mea. Cetera-i cu patru strune Și mai rele și mai bune... Gura mea toate le spune; Cetera mai și greșește... Gura mea le potrivește! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 357.

CETERÁ, céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext.. din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră.

CÉTERĂ, ceteri, s. f. (Reg.) Vioară. – Lat. cithera (= cithara).

A CETERÁ céter pop. 1. intranz. înv. A cânta din ceteră (sau din alt instrument cu coarde). 2. tranz. pop. 1) (persoane) A deranja întruna și insistent cu același lucru; a pisa; a necăji; a plictisi. 2) (hăituri, colinde etc.) A spune pe de rost, expresiv și cu intonație adecvată; a declama; a recita. /Din ceteră

CÉTERĂ ~e f. reg. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, pe care sunt întinse patru coarde, ce vibrează când sunt atinse cu arcușul (sau sunt ciupite); scripcă; vioară. /<lat. cithera

ceterà v. Tr. Mold. 1. a cânta din ceteră; 2. a asurzi, a ameți cu vorba: nu pot cetărați pe Măria-sa, că om e dumnealui CR.

cèteră f. Tr. instrument de muzică cu coarde (numit după localități diplă, lăută, vioară): decât cu o ceteră mai bine cu gura mea POP. [Lat. vulg. CITERA = clasic CITHARA].

cetăréz v. tr. (ung. csatározni, a hărțui, csatarászni, -rázni, a flecări, d. csatár, hărțuitor, csáta, bătălie, ceartă, strajă, ceată. V. ceată. Cp. cu taĭfas). Trans. Mold. Bat capu, plictisesc cu vorba: nu mă maĭ cetăra și tu! – Și cétăr, céterĭ, céatără, cetărăm.

céteră f., pl. e și ĭ (lat. cithera = cithara, d. vgr. kithára; it. cétera și cetra. V. chitară, citeră). Vechĭ. Azĭ. Trans. vest. Vioară, lăută, diblă. – Și cétără, pl. ere, erĭ (Ps. Ș.).

ceteréz v. intr. și tr. (d. ceteră). Maram. Cînt din ceteră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ceterá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 céteră

céteră (reg.) s. f., g.-d. art. céterii; pl. céteri

arată toate definițiile

Intrare: ceteri
ceteri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cetera (vb.)
cetera1 (vb.) verb grupa I conjugarea I
verb (VT41)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cetera
  • ceterare
  • ceterat
  • ceteratu‑
  • ceterând
  • ceterându‑
singular plural
  • ceteră
  • ceatără
  • ceterați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ceter
(să)
  • ceter
  • ceteram
  • ceterai
  • ceterasem
a II-a (tu)
  • ceteri
(să)
  • ceteri
  • ceterai
  • ceterași
  • ceteraseși
a III-a (el, ea)
  • ceteră
  • ceatără
(să)
  • cetere
  • cetera
  • ceteră
  • ceterase
plural I (noi)
  • ceterăm
(să)
  • ceterăm
  • ceteram
  • ceterarăm
  • ceteraserăm
  • ceterasem
a II-a (voi)
  • ceterați
(să)
  • ceterați
  • ceterați
  • ceterarăți
  • ceteraserăți
  • ceteraseți
a III-a (ei, ele)
  • ceteră
  • ceatără
(să)
  • cetere
  • ceterau
  • cetera
  • ceteraseră
verb (VT38)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cetăra
  • cetărare
  • cetărat
  • cetăratu‑
  • cetărând
  • cetărându‑
singular plural
  • ceatără
  • cetărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cetăr
  • ceatăr
(să)
  • cetăr
  • ceatăr
  • cetăram
  • cetărai
  • cetărasem
a II-a (tu)
  • ceteri
(să)
  • ceteri
  • cetărai
  • cetărași
  • cetăraseși
a III-a (el, ea)
  • ceatără
(să)
  • cetere
  • cetăra
  • cetără
  • cetărase
plural I (noi)
  • cetărăm
(să)
  • cetărăm
  • cetăram
  • cetărarăm
  • cetăraserăm
  • cetărasem
a II-a (voi)
  • cetărați
(să)
  • cetărați
  • cetărați
  • cetărarăți
  • cetăraserăți
  • cetăraseți
a III-a (ei, ele)
  • ceatără
(să)
  • cetere
  • cetărau
  • cetăra
  • cetăraseră
Intrare: ceteră
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceteră
  • cetera
plural
  • ceteri
  • ceterile
genitiv-dativ singular
  • ceteri
  • ceterii
plural
  • ceteri
  • ceterilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cetera cetăra regional

  • 1. intranzitiv A cânta din ceteră, prin extensiune, din alt instrument muzical sau din gură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ceteră nu-mi trebuia, Ceteram cu gura mea. POP.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A bate pe cineva la cap.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plictisi sâcâi un exemplu
    exemple
    • Ia tacă-vă gura de-acum, zise Flămînzilă. Destul e o măciucă la un car cu oale! Nu tot cetărați pe măria-sa, că om e dumnealui! CREANGĂ, P. 258.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ceteră
    surse: DEX '09 DEX '98

ceteră

  • exemple
    • Lacrimile îi curgeau pe ceteră, cîntînd. CAMILAR, T. 152.
      surse: DLRLC
    • Cîntecele tremurate începură din toate trei ceterile deodată. AGÎRBICEANU, S. P. 65.
      surse: DLRLC
    • Lăutarii aduși în grabă își struneau ceterile, în vreme ce sufletul mulțimii prinse a fremăta. DAN, U. 335.
      surse: DLRLC
    • Decît c-o ceteră rea, Mai bine cu gura mea. Cetera-i cu patru strune Și mai rele și mai bune... Gura mea toate le spune; Cetera mai și greșește... Gura mea le potrivește! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 357.
      surse: DLRLC

etimologie: