Definiția cu ID-ul 906198:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CETERÁ, céter, vb. I. 1. Intranz. (Regional) A cînta din ceteră, p. ext. din alț instrument sau. din gură. Ceteră nu-mi trebuia, Ceter am cu gura mea. POP. 2. Tranz. (Mold., Transilv.) A plictisi, a sîcîi, a bate (pe cineva) la cap. (În forma cetăra) Ia tacă-vă gura de-acum, zise Plămînzilă. Destul e o măciucă la un car cu oale! Nu tot cetărați pe măria-sa, că om e dumnealui! CREANGĂ, P. 258. – Variantă: cetăra vb. I.