2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cétără sf vz ceteră

ceterá [At: LB / V: ~tărá, (reg) ~tará, ~rí / Pzi: céter, și ~tăr, ceáter, ceátăr, ~réz, ~tăréz / E: ceteră] 1 vi (Trs) A cânta din ceteră. 2 (Pex) A cânta (din alt instrument sau din gură). 3 vt (Mol) A plictisi pe cineva cu vorba. 4 vt (Mol) A face cuiva observații Si: a certa (1).

céteră sf [At: PSALT. HUR. 109/34 / V: ~tără, ceát~, ceátără, ceátere, ceátără / Pl: ~ri și -re, ceáteri, ceátiri / E: ml cithera] 1 (Înv) Instrument muzical cu coarde, greu de identificat, putând fi vorba chiar de chitară sau de harpă. 2 (Trs) Vioară. 3 Instrument cu tablă de armonic triunghiulară sau ovală, fundul lat, gâtul lung, cu un număr de coarde variind de la 3 la 12 perechi, folosit în Evul Mediu, dar mai ales în sec. XVI și XVII.

CETERÁ, céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext., din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră.

CETERÁ, céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext., din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră.

CETERÁ, céter, vb. I. 1. Intranz. (Regional) A cînta din ceteră, p. ext. din alț instrument sau. din gură. Ceteră nu-mi trebuia, Ceter am cu gura mea. POP. 2. Tranz. (Mold., Transilv.) A plictisi, a sîcîi, a bate (pe cineva) la cap. (În forma cetăra) Ia tacă-vă gura de-acum, zise Plămînzilă. Destul e o măciucă la un car cu oale! Nu tot cetărați pe măria-sa, că om e dumnealui! CREANGĂ, P. 258. – Variantă: cetăra vb. I.

CETERÁ, céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext.. din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră.

A CETERÁ céter pop. 1. intranz. înv. A cânta din ceteră (sau din alt instrument cu coarde). 2. tranz. pop. 1) (persoane) A deranja întruna și insistent cu același lucru; a pisa; a necăji; a plictisi. 2) (hăituri, colinde etc.) A spune pe de rost, expresiv și cu intonație adecvată; a declama; a recita. /Din ceteră

ceterà v. Tr. Mold. 1. a cânta din ceteră; 2. a asurzi, a ameți cu vorba: nu pot cetărați pe Măria-sa, că om e dumnealui CR.

cetăréz v. tr. (ung. csatározni, a hărțui, csatarászni, -rázni, a flecări, d. csatár, hărțuitor, csáta, bătălie, ceartă, strajă, ceată. V. ceată. Cp. cu taĭfas). Trans. Mold. Bat capu, plictisesc cu vorba: nu mă maĭ cetăra și tu! – Și cétăr, céterĭ, céatără, cetărăm.

céteră f., pl. e și ĭ (lat. cithera = cithara, d. vgr. kithára; it. cétera și cetra. V. chitară, citeră). Vechĭ. Azĭ. Trans. vest. Vioară, lăută, diblă. – Și cétără, pl. ere, erĭ (Ps. Ș.).

ceteréz v. intr. și tr. (d. ceteră). Maram. Cînt din ceteră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ceterá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 céteră

ceterá vb., ind. prez. 1 sg. céter, 3 sg. și pl. céteră


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ceterá, ceter, vb. intranz. – 1. A cânta din ceteră: „Și prinsăi a cetera, / Mândră oaste s-aduna” (Bilțiu, 1996: 326). 2. (fig.) A bate la cap pe cineva. – Din ceteră (DLRM, DEX, MDA).

Intrare: cetără
cetără
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cetera (vb.)
cetera1 (vb.) verb grupa I conjugarea I
verb (VT41)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cetera
  • ceterare
  • ceterat
  • ceteratu‑
  • ceterând
  • ceterându‑
singular plural
  • ceteră
  • ceatără
  • ceterați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ceter
(să)
  • ceter
  • ceteram
  • ceterai
  • ceterasem
a II-a (tu)
  • ceteri
(să)
  • ceteri
  • ceterai
  • ceterași
  • ceteraseși
a III-a (el, ea)
  • ceteră
  • ceatără
(să)
  • cetere
  • cetera
  • ceteră
  • ceterase
plural I (noi)
  • ceterăm
(să)
  • ceterăm
  • ceteram
  • ceterarăm
  • ceteraserăm
  • ceterasem
a II-a (voi)
  • ceterați
(să)
  • ceterați
  • ceterați
  • ceterarăți
  • ceteraserăți
  • ceteraseți
a III-a (ei, ele)
  • ceteră
  • ceatără
(să)
  • cetere
  • ceterau
  • cetera
  • ceteraseră
verb (VT38)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cetăra
  • cetărare
  • cetărat
  • cetăratu‑
  • cetărând
  • cetărându‑
singular plural
  • ceatără
  • cetărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cetăr
  • ceatăr
(să)
  • cetăr
  • ceatăr
  • cetăram
  • cetărai
  • cetărasem
a II-a (tu)
  • ceteri
(să)
  • ceteri
  • cetărai
  • cetărași
  • cetăraseși
a III-a (el, ea)
  • ceatără
(să)
  • cetere
  • cetăra
  • cetără
  • cetărase
plural I (noi)
  • cetărăm
(să)
  • cetărăm
  • cetăram
  • cetărarăm
  • cetăraserăm
  • cetărasem
a II-a (voi)
  • cetărați
(să)
  • cetărați
  • cetărați
  • cetărarăți
  • cetăraserăți
  • cetăraseți
a III-a (ei, ele)
  • ceatără
(să)
  • cetere
  • cetărau
  • cetăra
  • cetăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cetera cetăra regional

  • 1. intranzitiv A cânta din ceteră, prin extensiune, din alt instrument muzical sau din gură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ceteră nu-mi trebuia, Ceteram cu gura mea. POP.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A bate pe cineva la cap.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plictisi sâcâi un exemplu
    exemple
    • Ia tacă-vă gura de-acum, zise Flămînzilă. Destul e o măciucă la un car cu oale! Nu tot cetărați pe măria-sa, că om e dumnealui! CREANGĂ, P. 258.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ceteră
    surse: DEX '09 DEX '98