CERUZĂ s. f. Carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu adamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor; alb de plumb. – Din fr. céruse, lat. cerussa.

ceruză sf [At: DEX² / E: fr céruse, lat cerussa] Carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu adamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor Si: alb de plumb.

* CERUZĂ sf. 1 🔬 Carbonat de plumb, care se prezintă sub formă de sare albă, otrăvicioasă, insolubilă în apă; amestecată cu uleiu, formează o vopsea albă foarte frumoasă, întrebuințată de pictori; numită și „alb de plumb” ¶ 2 Băn. Creion [fr.].

CERUZĂ s. f. Carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu diamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor; alb de plumb. – Din fr. ceruse, lat. cerussa.

CERUZĂ s. f. Carbonat de plumb, sub forma unei substanțe albe, otrăvitoare, care se preface ușor în pulbere; e folosit mai ales la prepararea vopselelor.

CERUZĂ s. f. Carbonat de plumb folosit mai ales la prepararea vopselelor. – Fr. céruse (lat. lit. cerussa).

CERUZĂ s.f. Carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. [< fr. céruse, cf. lat. cerussa].

CERUZĂ s. f. carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. (< fr. céruse, lat. cerussa)

CERUZĂ f. 1) Carbonat bazic de plumb întrebuințat, mai ales, la prepararea unor vopsele albe. 2) Alb de plumb. /<lat. cerussa, fr. céruse

Ceruză f. substanță albă întrebuințată în pictură și pentru fabricarea unor verniuri; otravă violentă.

țaruză sf vz țeruză

țerăuză sf vz țeruză

țerujă sf vz țeruză

țeruză sf [At: MOLNAR, D. 385/9 / V: (reg) țir~, țar~, ~ujă (Pl: țeruji), ~rău~, cer~^[1], cerusă^[2] / Pl: ~ze / E: mg ceruza, lat cerussa] 1 (Îrg) Creion. 2 (Trs; Mar; șîs ceruză de piatră, țăruză de ardeață) Un fel de condei cu care scriau copiii pe tăbliță.

țiruză sf vz țeruză

ceruză s. f., g.-d. art. ceruzei

ceruză s. f., g.-d. art. ceruzei

ceruză s. f., g.-d. art. ceruzei

ceruză

ceruză, -ze.

CERUZĂ s. v. condei, creion.

CERUZĂ s. v. alb de plumb.

ceruză s. v. CONDEI. CREION.

CERUZĂ s. (CHIM.) alb de plumb, (înv.) știubeci.

țeruză, țeruze, s.f. (reg.) creion.

țerúză, s.f. v. țăruză („condei”).

țeruză, s.f. – v. țăruză („condei”).