17 definiții pentru ceruză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cerúză sf [At: DEX2 / E: fr céruse, lat cerussa] Carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu adamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor Si: alb de plumb.

CERÚZĂ s. f. Carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu adamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor; alb de plumb. – Din fr. céruse, lat. cerussa.

CERÚZĂ s. f. Carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu diamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor; alb de plumb. – Din fr. ceruse, lat. cerussa.

CERÚZĂ s. f. Carbonat de plumb, sub forma unei substanțe albe, otrăvitoare, care se preface ușor în pulbere; e folosit mai ales la prepararea vopselelor.

CERÚZĂ s. f. Carbonat de plumb folosit mai ales la prepararea vopselelor. – Fr. céruse (lat. lit. cerussa).

CERÚZĂ s.f. Carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. [< fr. céruse, cf. lat. cerussa].

CERÚZĂ s. f. carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. (< fr. céruse, lat. cerussa)

CERÚZĂ f. 1) Carbonat bazic de plumb întrebuințat, mai ales, la prepararea unor vopsele albe. 2) Alb de plumb. /<lat. cerussa, fr. céruse

Ceruză f. substanță albă întrebuințată în pictură și pentru fabricarea unor verniuri; otravă violentă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cerúză s. f., g.-d. art. cerúzei

cerúză s. f., g.-d. art. cerúzei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERÚZĂ s. v. condei, creion.

CERÚZĂ s. v. alb de plumb.

CERU s. (CHIM.) alb de plumb, (înv.) știubeci.

Intrare: ceruză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceru
  • ceruza
plural
genitiv-dativ singular
  • ceruze
  • ceruzei
plural
vocativ singular
plural

ceruză

  • 1. Carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu adamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor; alb de plumb.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: știubeci

etimologie: