8 definiții pentru țeruză

Explicative DEX

țeruză sf [At: MOLNAR, D. 385/9 / V: (reg) țir~, țar~, ~ujă (Pl: țeruji), ~rău~, cer~[1], cerusă[2] / Pl: ~ze / E: mg ceruza, lat cerussa] 1 (Îrg) Creion. 2 (Trs; Mar; șîs ceruză de piatră, țăruză de ardeață) Un fel de condei cu care scriau copiii pe tăbliță.

  1. Are definiție proprie. — gall
  2. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall

țaruză sf vz țeruză

țerăuză sf vz țeruză

țerujă sf vz țeruză

țiruză sf vz țeruză

Arhaisme și regionalisme

țeruză, țeruze, s.f. (reg.) creion.

țerúză, s.f. v. țăruză („condei”).

țeruză, s.f. – v. țăruză („condei”).

Intrare: țeruză
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țeruză
  • țeruza
plural
  • țeruze
  • țeruzele
genitiv-dativ singular
  • țeruze
  • țeruzei
plural
  • țeruze
  • țeruzelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceruză
  • ceruza
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ceruze
  • ceruzei
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerusă
  • cerusa
plural
  • ceruse
  • cerusele
genitiv-dativ singular
  • ceruse
  • cerusei
plural
  • ceruse
  • ceruselor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țaruză
  • țaruza
plural
  • țaruze
  • țaruzele
genitiv-dativ singular
  • țaruze
  • țaruzei
plural
  • țaruze
  • țaruzelor
vocativ singular —
plural —
țerăuză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țerăuză
  • țerăuza
plural
  • țerăuze
  • țerăuzele
genitiv-dativ singular
  • țerăuze
  • țerăuzei
plural
  • țerăuze
  • țerăuzelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țerujă
  • țeruja
plural
  • țeruji
  • țerujile
genitiv-dativ singular
  • țeruji
  • țerujii
plural
  • țeruji
  • țerujilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiruză
  • țiruza
plural
  • țiruze
  • țiruzele
genitiv-dativ singular
  • țiruze
  • țiruzei
plural
  • țiruze
  • țiruzelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țeruză, țeruzesubstantiv feminin

regional
  • 1. învechit Creion. MDA2
    sinonime: creion
  • 2. (în) sintagmă (Ceruză de piatră, țăruză de ardeață) Un fel de condei cu care scriau copiii pe tăbliță. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.