3 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cernit1 sn [At: MARIAN, Î. 405/15 / Pl: ~uri / E: cerni] Doliu.

cernit2, ~ă [At: CANTEMIR, ap. DA / Pl: ~iți, ~e / E: cerni] 1 a Înnegrit. 2 a Care poartă doliu. 3 a Întristat. 4 sf (Art) Dans țărănesc asemănător cu „ciubetul”. 5 sf Melodie după care se execută cernita (4). 6 sf Melodie și dans cernita, considerate împreună.

CERNÍT1 s. n. (Rar) Cernire. – V. cerni.

CERNÍT1 s. n. (Rar) Cernire. – V. cerni.

CERNÍT2, -Ă, cerniți, -te, adj. 1. (Pop.) De culoare neagră. ♦ (Despre haine) Negru, de doliu. 2. (Despre oameni) Care poartă doliu. 3. Fig. Mâhnit, îndurerat, trist; posomorât, mohorât. – V. cerni.

CERNÍT2, -Ă, cerniți, -te, adj. 1. De culoare neagră. ♦ (Despre haine) Negru, de doliu. 2. (Despre oameni) Care poartă doliu. 3. Fig. Mâhnit, îndurerat, trist; posomorât, mohorât. – V. cerni.

CERNÍT1 s. n. (Rar) Acțiunea de a cerni și rezultatul ei; înnegrire, cernire. Cernitul lînii.

CERNÍT2, -Ă, cerniți, -te, adj. 1. De culoare neagră, vopsit sau mînjit cu negru. Corbule, corbide, pasăre cernită, adu-mi tu mie un cioc de apă. ISPIRESCU, L. 223. Bată-te dumnezeu, naș, Cu cine mă cununași, Cu urîta cisnovită (= slută), Ca căldarea de cernită. HODOȘ, P. P. 141. ◊ (Poetic) Zările erau cernite. CAMILAR, N. I 222. Vara trece; pe cărări Frunza-n codru sună, Trec cernite înserări, Nopți adînci cu lună. TOPÎRCEANU, B. 11. ◊ Fig. Urla prin aerul cernit Mama-pădurilor cea nebună. EMINESCU, N. 7. 2. (Despre haine) De doliu; p. ext. (despre persoane sau lucruri) care poartă doliu, în doliu, îndoliat. Lia nu părăsise haină cernită. C. PETRESCU, S. 162. Mume cernite, șterge-vi-ți plînsul. MACEDONSKI, O. 1 20. Cum se purta ea acum, cernită de sus pînă jos, ca orice văduvă jalnică. CARAGIALE, O. III 48. 3. Fig. Mîhnit, întristat, îndurerat; jalnic, posomorit, mohorît. În dimineața de duminică încalecă trudită și cu ochii cerniți. SADOVEANU, B. 127. [Nălucile] au fețele cernite ca o zi de iarnă grea. MACEDONSKI, O. I 133. Crai-nou, strălucite! Plînsă m-ai găsit, Cu gînduri mîhnite, Cu chipul cernit. ALECSANDRI, P. I 21. O văd umblînd necontenit galbenă și cernită. NEGRUZZI, S. III 345.

CERNÍT1 s. n. (Rar) Cernire. – V. cerni.

CERNÍT2, -Ă, cerniți, -te, adj. 1. De culoare neagră. ♦ (Despre haine) Negru, de doliu. 2. (Despre oameni) Care poartă doliu. 3. Fig. Mâhnit, îndurerat, trist; posomorât, mohorât. – V. cerni.

cernit a. fig. întunecat: inimă cernită.

cerní [At: DEX2 / Pzi: ~nésc / E: vsl чρъзнити] 1 vt (Pop) A vopsi în negru (în semn de doliu) Si: a înnegri. 2 vr A se îmbrăca în haine negre, în semn de doliu. 3 vr A-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu. 4 vr A purta doliu. 5 vr A se mâhni.

CERNÍ, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Din sl. črŭniti.

CERNÍ, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Din sl. črŭniti.

CERNÍ, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Popular și arhaizant) A vopsi în negru, a înnegri, a căni. întinde frățeasca ta mînă, Cernită de hieru-n uzini, Plugarului vajnic ce ară Cu trudă bătrîna țarină. BENIUC, V. 128. 2. (Fig.) Noaptea cade cernind lazaretul. TOMA, C. V. 357. ◊ Refl. pas. Pînzele vi se-nnegrească, Pînzele vi se cernească, Ca cerneala de condei. TEODORESCU, P. P. 563. (Fig.) Vin turcii! O, strigătul acesta a făcut... să se cernească lumina soarelui, în multe din zilele părinților noștri. GALACTION, O. I 276. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi în negru hainele în semn de doliu; a purta doliu, a fi în doliu. Mă lepăd de toate-a lumei, mă cernesc, mă întristez. CONACHI, P. 98. Cu straie negre m-oi cerni, De tine m-oi despărți. SEVASTOS, C. 140. Cînd văd o barză neagră, zic că-i văduvă și s-a cernit dîndu-se prin Marea Neagră. ȘEZ. VIII 53. Zy Tranz. De-o să mor la primăvară, Să mă plîngeți tu și mama, Amîndouă să mă plîngeți Și să vă cerniți năframa. GOGA, P. 47. Iie albă mi-oi cerni, Dacă tu, bade-i porni; Părul mi l-oi despleti Și pre tine te-oi jeli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 110. 3. Refl. Fig. A se mîhni, a se întrista. Cînd își punea în minte scîrba ce vor simți moșnegii, i se cernea și mai strașnic inima. CONTEMPORANUL, VI 103. I s-au cernit fața și ochii s-au turburat. CONACHI, P. 50.

CERNÍ, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A vopsi în negru; a înnegri. ♦ A vopsi în negru în semn de doliu. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Slav (v. sl. črŭniti).

A CERNÍ ~ésc tranz. A face să devină negru; a înnegri. /<sl. țruniti

A SE CERNÍ mă ~ésc intranz. 1) A se îmbrăca în haine negre în semn de doliu. 2) fig. A fi cuprins de un sentiment apăsător (de tristețe, de durere, de jale etc.). /<sl. țruniti

cernì v. 1. a boì negru: a-și cerni barba; 2. a. îmbrăca în negru (ca semn de jale): au cernit casa; 3. fig. a întuneca: întristarea îi cerni inima. [Slav. ČRŬNITI].

cernésc v. tr. (vsl. črŭniti). Rar. Înegresc. Îmbrac în doliŭ. V. refl. Mă îmbrac în haĭne de doliŭ. Fig. Mă întristez: a-țĭ cerni inima.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: cernit (adj.)
cernit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cernit
  • cernitul
  • cernitu‑
  • cerni
  • cernita
plural
  • cerniți
  • cerniții
  • cernite
  • cernitele
genitiv-dativ singular
  • cernit
  • cernitului
  • cernite
  • cernitei
plural
  • cerniți
  • cerniților
  • cernite
  • cernitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cernit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cernit
  • cernitul
  • cernitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cernit
  • cernitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cerni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerni
  • cernire
  • cernit
  • cernitu‑
  • cernind
  • cernindu‑
singular plural
  • cernește
  • cerniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cernesc
(să)
  • cernesc
  • cerneam
  • cernii
  • cernisem
a II-a (tu)
  • cernești
(să)
  • cernești
  • cerneai
  • cerniși
  • cerniseși
a III-a (el, ea)
  • cernește
(să)
  • cernească
  • cernea
  • cerni
  • cernise
plural I (noi)
  • cernim
(să)
  • cernim
  • cerneam
  • cernirăm
  • cerniserăm
  • cernisem
a II-a (voi)
  • cerniți
(să)
  • cerniți
  • cerneați
  • cernirăți
  • cerniserăți
  • cerniseți
a III-a (ei, ele)
  • cernesc
(să)
  • cernească
  • cerneau
  • cerni
  • cerniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cernit (adj.)

  • 1. popular De culoare neagră.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: înnegrit 5 exemple
    exemple
    • Corbule, corbide, pasăre cernită, adu-mi tu mie un cioc de apă. ISPIRESCU, L. 223.
      surse: DLRLC
    • Bată-te dumnezeu, naș, Cu cine mă cununași, Cu urîta cisnovită (= slută), Ca căldarea de cernită. HODOȘ, P. P. 141.
      surse: DLRLC
    • poetic Zările erau cernite. CAMILAR, N. I 222.
      surse: DLRLC
    • poetic Vara trece; pe cărări Frunza-n codru sună, Trec cernite înserări, Nopți adînci cu lună. TOPÎRCEANU, B. 11.
      surse: DLRLC
    • figurat Urla prin aerul cernit Mama-pădurilor cea nebună. EMINESCU, N. 7.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre oameni) Care poartă doliu.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: îndoliat 2 exemple
    exemple
    • Mume cernite, șterge-vi-ți plînsul. MACEDONSKI, O. 1 20.
      surse: DLRLC
    • Cum se purta ea acum, cernită de sus pînă jos, ca orice văduvă jalnică. CARAGIALE, O. III 48.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • În dimineața de duminică încalecă trudită și cu ochii cerniți. SADOVEANU, B. 127.
      surse: DLRLC
    • [Nălucile] au fețele cernite ca o zi de iarnă grea. MACEDONSKI, O. I 133.
      surse: DLRLC
    • Crai-nou, strălucite! Plînsă m-ai găsit, Cu gînduri mâhnite, Cu chipul cernit. ALECSANDRI, P. I 21.
      surse: DLRLC
    • O văd umblînd necontenit galbenă și cernită. NEGRUZZI, S. III 345.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cerni
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

cernit (s.n.)

etimologie:

  • vezi cerni
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

cerni

  • 1. tranzitiv popular A vopsi în negru (în semn de doliu).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căni înnegri 4 exemple
    exemple
    • Întinde frățeasca ta mînă, Cernită de lucru-n uzini, Plugarului vajnic ce ară Cu trudă bătrîna țărînă. BENIUC, V. 128.
      surse: DLRLC
    • figurat Noaptea cade cernind lazaretul. TOMA, C. V. 357.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Pînzele vi se-nnegrească, Pînzele vi se cernească, Ca cerneala de condei. TEODORESCU, P. P. 563.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv figurat Vin turcii! O, strigătul acesta a făcut... să se cernească lumina soarelui, în multe din zilele părinților noștri. GALACTION, O. I 276.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îndolia 5 exemple
    exemple
    • Mă lepăd de toate-a lumei, mă cernesc, mă întristez. CONACHI, P. 98.
      surse: DLRLC
    • Cu straie negre m-oi cerni, De tine m-oi despărți. SEVASTOS, C. 140.
      surse: DLRLC
    • Cînd văd o barză neagră, zic că-i văduvă și s-a cernit dîndu-se prin Marea Neagră. ȘEZ. VIII 53.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv De-o să mor la primăvară, Să mă plîngeți tu și mama, Amîndouă să mă plîngeți Și să vă cerniți năframa. GOGA, P. 47.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Iie albă mi-oi cerni, Dacă tu, bade-i porni; Părul mi l-oi despleti Și pre tine te-oi jeli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 110.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A se mâhni, a se întrista.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mâhni întrista 2 exemple
    exemple
    • Cînd își punea în minte scîrba ce vor simți moșnegii, i se cernea și mai strașnic inima. CONTEMPORANUL, VI 103.
      surse: DLRLC
    • I s-au cernit fața și ochii s-au turburat. CONACHI, P. 50.
      surse: DLRLC

etimologie: