12 definiții pentru cepeleag


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEPELEÁG, -Ă, cepelegi, -ge, adj. (Reg.) Peltic. – Din ucr., rus. šepeljavyj.

CEPELEÁG, -Ă, cepelegi, -ge, adj. (Reg.) Peltic. – Din ucr., rus. šepeljavyj.

cepeleag, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 111 / V: șe~, șepeleav / Pl: ~egi, ~ege / E: ucr, rs чепелявый] 1-2 a, smf (Om) peltic. 3 sn Defect de a vorbi peltic.

CEPELEÁG, -Ă, cepelegi, -e, adj. (Mold., Transilv.; despre oameni sau despre vorbire) Peltic. Și el... cepeleag cum era, că-i lipsea mulți dinți din gură... ne spunea. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 8/1. [Unii] se nasc cu gura strîmbă, ori muți, ori cepelegi. SBIERA, P. 318. Guliță (cepeleag și alintat): Să mă cobor și eu? ALECSANDRI, T. I 113. ◊ (Adverbial) Vorbea puțin cepeleag, c-un glas plîngător. BART, E. 71. Vara, plecau cu toții afară, la un unchi al lor... care... vorbea pripit și cepeleag. VLAHUȚĂ, O. A. III 14. ♦ (Substantivat, neobișnuit) Defectul de a vorbi peltic. Ce te-apucă? Gîngăvia ori cepeleagul? ALECSANDRI, T. 903.

CEPELEÁG, -Ă, cepelegi, -e, adj. (Reg.) Peltic. – Ucr., rus šepeljavyj.

CEPELEÁG ~eágă (~égi, ~ége) și adverbial pop. Care rostește cu greu și neclar unele consoane; peltic. Copil ~. /<rus., ucr. šepeljavy

cepeleag a. Mold. peltic: cepeleag și alintat AL. [Vechiu rom. șepeleav (Cantemir) = rus. ȘEPELĬAVIĬ].

cepeleág și (Cant.) șepeleáv, -ă adj., pl. -egĭ, -ege și -evĭ, -eve (pol. szepielak, rut. šepelĕáviĭ, rus. šepetlívyĭ, d. šepelĕátĭ, šepetátĭ, a vorbi cepeleag. V. șipot, șoptesc). Est. Peltic. Adv. Ca pelticiĭ: a vorbi cepeleag.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cepeleág (reg.) adj. m., pl. cepelégi; f. cepeleágă, pl. cepelége

cepeleág adj. m., pl. cepelégi; f. sg. cepeleágă, pl. cepelége


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CEPELEÁG adj. v. peltic, sâsâit.

Intrare: cepeleag
cepeleag adjectiv
adjectiv (A59)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cepeleag
  • cepeleagul
  • cepeleagu‑
  • cepelea
  • cepeleaga
plural
  • cepelegi
  • cepelegii
  • cepelege
  • cepelegele
genitiv-dativ singular
  • cepeleag
  • cepeleagului
  • cepelege
  • cepelegei
plural
  • cepelegi
  • cepelegilor
  • cepelege
  • cepelegelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cepeleag

  • exemple
    • Și el... cepeleag cum era, că-i lipsea mulți dinți din gură... ne spunea... CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 8/1.
      surse: DLRLC
    • [Unii] se nasc cu gura strîmbă, ori muți, ori cepelegi. SBIERA, P. 318.
      surse: DLRLC
    • Guliță (cepeleag și alintat): Să mă cobor și eu? ALECSANDRI, T. I 113.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Vorbea puțin cepeleag, c-un glas plîngător. BART, E. 71.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Vara, plecau cu toții afară, la un unchi al lor... care... vorbea pripit și cepeleag. VLAHUȚĂ, O. A. III 14.
      surse: DLRLC

etimologie: