15 definiții pentru cenaclu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cenáclu sn [At: VLAHUȚĂ, D. 261 / V: (înv) cinácul / Pl: ~ri, (rar) -ee / E: lat cenaculum „loc de cină”] 1 (Bis) Sală în care Iisus Hristos s-a întrunit cu ucenicii săi pentru cina cea de taină și în care apostolii adunați au primit Sfântul Duh. 2 (Pex; fig) Grup de literați, artiști etc. care împărtășesc aceleași idei, alcătuiesc același curent. 3 Reuniune a unui cenaclu (2). 4 (Pex) Sală în care este un cenaclu (2).

CENÁCLU, cenacluri, s. n. Grup de literați, de artiști etc. legați prin afinități estetice, temperamentale, care au aspirații, program estetic comun și, uneori, o publicație proprie; reunire periodică a unui asemenea grup. [Pl. și: cenacle] – Din fr. cénacle, lat. cenaculum.

CENÁCLU, cenacluri, s. n. Grup de literați, de artiști etc. legați prin afinități estetice, temperamentale, care au aspirații, program estetic comun, uneori o publicație proprie. ♦ Reunire periodică a unui asemenea grup. [Pl. și: cenacle] – Din fr. cénacle, lat. cenaculum.

CENÁCLU, cenacluri, s. n. Grup de literați sau de artiști avînd o îndrumare critică comună, o ideologie comună; reuniune a unui asemenea grup. V. cerc, școală. Uniunea compozitorilor din R.P.R. își propune să organizeze concerte, reuniuni, cenacluri muzicale și audiții, în care să se pună în discuție lucrările compozitorilor și problemele creației. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 5/l. – Pl. și: cenacle (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/6).

CENÁCLU, cenacluri, s. n. Grup de literați sau de artiști având o îndrumare critică și o ideologie comună; reunire a unui asemenea grup. [Pl. și: cenacle] – Fr. cénacle (lat. lit. cenaculum).

CENÁCLU s.n. Grup de literați, de artiști etc. care au o ideologie comună, un program literar, artistic etc. comun; reuniune a unui asemenea grup. [Pl. -uri, -le. / < fr. cénacle, cf. lat. coenaculum – sală].

CENÁCLU s. n. grup de scriitori, artiști etc. cu o ideologie comună, un program estetic comun; reuniune periodică a unui asemenea grup. (< fr. cénacle, lat. cenaculum)

CENÁCLU ~ri n. 1) Grup de oameni (de artă) legați printr-un program estetic unic. ~ literar. 2) Întrunire periodică a unui astfel de grup, când se citește și se discută creația membrilor săi. /<fr. cénacle, lat. cenaculum

*cenáclu f., pl. e (fr. cénacle, lat. cenáculum, d. cena, cină). Mică adunare de intelectualĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cenáclu (-na-clu) s. n., art. cenáclul; pl. cenácluri

cenáclu s. n. (sil. -clu), art. cenáclul; pl. cenácluri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cenáclu (-le), s. n. – Reuniune de scriitori sau artiști. Fr. cénacle.Der. cenacular, adj., latinism pe care l-am găsit folosit numai de Lovinescu.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CENACLU (< fr. cénacle; < lat. cenaculum, sala unde se cina) Adunare periodică a unui număr de scriitori (fie colaboratori la aceeași revistă, fie avînd preocupări comune) în cadrul unor asociații profesionale, case de cultură, școli etc., adunare în vederea lecturării creației artistice a membrilor ei și a discutării acesteia. Asemenea cenacluri au apărut la noi spre finele secolului al XIX-lea (cercul Junimea, condus de criticul Titu Maiorescu, cenaclul Sburătorul al lui Eugen Lovinescu). Astăzi, cenaclurile literare se bucură de o bogată prețuire și răspîndire, ele contribuind la formarea și afirmarea de noi talente literare.

Intrare: cenaclu
cenaclu1 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: ca-na-clu
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cenaclu
  • cenaclul
  • cenaclu‑
plural
  • cenacluri
  • cenaclurile
genitiv-dativ singular
  • cenaclu
  • cenaclului
plural
  • cenacluri
  • cenaclurilor
vocativ singular
plural
cenaclu2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cenaclu
  • cenaclul
  • cenaclu‑
plural
  • cenacle
  • cenaclele
genitiv-dativ singular
  • cenaclu
  • cenaclului
plural
  • cenacle
  • cenaclelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cenaclu

  • 1. Grup de literați, de artiști etc. legați prin afinități estetice, temperamentale, care au aspirații, program estetic comun și, uneori, o publicație proprie; reunire periodică a unui asemenea grup.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Uniunea compozitorilor din R.P.R. își propune să organizeze concerte, reuniuni, cenacluri muzicale și audiții, în care să se pună în discuție lucrările compozitorilor și problemele creației. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 5/1.
      surse: DLRLC

etimologie: