CENACLU (< fr. cénacle; < lat. cenaculum, sala unde se cina) Adunare periodică a unui număr de scriitori (fie colaboratori la aceeași revistă, fie avînd preocupări comune) în cadrul unor asociații profesionale, case de cultură, școli etc., adunare în vederea lecturării creației artistice a membrilor ei și a discutării acesteia. Asemenea cenacluri au apărut la noi spre finele secolului al XIX-lea (cercul Junimea, condus de criticul Titu Maiorescu, cenaclul Sburătorul al lui Eugen Lovinescu). Astăzi, cenaclurile literare se bucură de o bogată prețuire și răspîndire, ele contribuind la formarea și afirmarea de noi talente literare.