cenaclu sn [At: VLAHUȚĂ, D. 261 / V: (înv) cinacul / Pl: ~ri, (rar) -ee / E: lat cenaculum „loc de cină”] 1 (Bis) Sală în care Iisus Hristos s-a întrunit cu ucenicii săi pentru cina cea de taină și în care apostolii adunați au primit Sfântul Duh. 2 (Pex; fig) Grup de literați, artiști etc. care împărtășesc aceleași idei, alcătuiesc același curent. 3 Reuniune a unui cenaclu (2). 4 (Pex) Sală în care este un cenaclu (2).