CELÉST, -Ă, celești, -ste, adj. (Livr.) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat, divin. – Din fr. céleste, lat. caelestis.

CELÉST, -Ă, celești, -ste, adj. (Livr.; poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat, divin. – Din fr. céleste, lat. caelestis.

CELÉST, -Ă, celești, -ste, adj. (Franțuzism, termen poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat. Armonia mișcărilor tale tăcute îmi dă o idee despre armonia celestă care mă întovărășea ca pilot. CAMIL PETRESCU, T. II 187.

CELÉST, -Ă, celești, -ste, adj. (Franțuzism, poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat. – Fr. céleste (lat. lit. caelestis).

celést (livr.) adj. m., pl. celéști; f. celéstă, pl. celéste

celést adj. m., pl. celéști; f. sg. celéstă, pl. celéste

CELÉST adj. v. ceresc, divin, dumnezeiesc, minunat, sfânt, splendid, superb.

Celest ≠ pământesc, teluric, terestru

CELÉST, -Ă adj. 1. Ceresc. 2. (Fig.) Foarte frumos, splendid, minunat. [< fr. céleste, it. celeste, cf. lat. caelestis].

CELÉST, -Ă adj. 1. ceresc. 2. (fig.) splendid, minunat, divin. (< fr. céleste, lat. caelestis)

CELÉST ~stă (~ști, ~ste) livr. poet. 1) Care ține de cer; propriu cerului; ceresc. Spațiu ~. 2) fig. Care este uimitor de frumos; splendid; divin. /<fr. céleste, lat. celestis

celést adj. v. CERESC. DIVIN. DUMNEZEIESC. MINUNAT. SFÎNT. SPLENDID. SUPERB.