22 de definiții pentru cearșaf cearceaf (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cearșáf sn [At: (a. 1579) HEM 65 / V: ~rceáf, ~rceáv, cerceaf, cer~, cerșág / Pl: ~uri / E: tc çaršaf, çarçaf] 1 Bucată mare de pânză (albă), uneori cu ornamente, de așternut pe pat Si: (Mol) prostire, (Trs) lepedeu. 2 (Îs) ~ de pat Cearșaf (1) care se așterne pe salteaua patului. 3 (Îs) ~ de plapumă Cearșaf (1) cu care se învelește plapuma. 4 (Îs) ~ de baie Cearșaf (1) cu care se șterge corpul după baie. 5 (Îs) ~ de plajă Cearșaf (1) pe care se stă la plajă. 6 (Spc) Giulgiu. 7 (Gmț) Bancnotă de format prea mare. 8 (Gmț) Formulare, acte de format prea mare.

CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie pentru pat, confecționat din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (Înv.) Pânză de turban; șal. [Var.: cearceáf s. n.] – Din tc. çarșaf.

CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie pentru pat, confecționat din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (Înv.) Pânză de turban; șal. [Var.: cearceáf s. n.] – Din tc. çarșaf.

CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie – făcut din pînză (de obicei albă) cu care se acoperă patul sau se îmbracă plapuma; (Mold.) prostire. Cîmpul alb, ca un cearșaf, Pînă-n zări se desfășoară. TOPÎRCEANU, M. Ea se plecă spre el întinse cearșaful și-l așeză la loc. D. ZAMFIRESCU, R. 279. Un cearșaf verde lua Și pe turc dacă-l lega, Și pe turc dacă-l bătea, în cearșaf îl înfășa. TEODORESCU, P. P. 666. Cearșaf de baie = cearșaf cu care se șterge corpul după baie. 2. (Învechit) Pînză de turban, șal. Banul... cu cauc cu cearșaf alb. FILIMON, C. 144. – Variantă: cearceáf s. n.

CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie făcut din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (Înv.) Pânză de turban; șal. [Var.: cearceáf s. n.] – Tc. çarșaf.

CEARȘÁF ~uri n. Obiect de rufărie pentru pat, confecționat din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. [Sil. cear-șaf] /<turc. çarșaf[1]

  1. Var. cearceaf LauraGellner

cearșaf n. pânză albă de așternut patul pentru culcare sau de șters corpul (de apă ori de sudoare); pânză în genere: câteva perdele cu cearșafuri înnădite unele de altele GHICA. [Turc. ČARȘAF (din ČAR, pânză, și ȘEB, noapte)].

cearșáf n., pl. urĭ (turc. čarčaf și čaršaf, d. pers. čaršeb [čar, pînză, și šeb, noapte]; alb. čarčaf, bg. sîrb. čaršaf și čaršav. V. gear și șiboĭ). Munt. Prostire, pînză albă supțire așternută pe saltea și de pe care rîdicĭ macatu cînd te culcĭ. – Rar cearceaf. V. lepedeŭ.

cearceáf sn vz cearșaf

CEARCEÁF s. n. v. cearșaf.

CEARCEÁF s. n. v. cearșaf.

CEARCEÁF s. n. v. cearșaf.

CEARCEÁF s. n. v. cearșaf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cearșáf/cearceáf s. n., pl. cearșáfuri/cearceáfuri

cearșáf s. n., pl. cearșáfuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CEARȘÁF s. (rar) pânză, (Transilv. și Ban.) lepedeu, (prin Olt. și Ban.) pânzaică, (Mold., Bucov. și nordul Munt.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de pat.)

CEARȘÁF s. v. giulgiu, lințoliu.

CEARȘAF s. (rar) pînză, (Transilv. și Ban.) lepedeu, (prin Olt. și Ban.) pînzaică, (Mold., Bucov. și nordul Munt.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de pat.)

cearșaf s. v. GIULGIU. LINȚOLIU.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cearceáf (cearceáfuri), s. n.1. Obiect de rufărie de pat. – 2. (Arg. și azi înv.) Bilet de 1000 lei. – Var. cearșaf.Mr. circeafe. Tc. çarçaf, çarșaf (Roesler 607; Șeineanu, II, 124; Meyer 442; Lokotsch 691; Ronzevalle 73); cf. ngr. τσαρτσάφι, alb. tšartšaf, bg., sb. čaršav.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cearșaf, cearșafuri s. n. (intl.) cazier, antecedente penale.

arată toate definițiile

Intrare: cearșaf
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cearșaf
  • cearșaful
  • cearșafu‑
plural
  • cearșafuri
  • cearșafurile
genitiv-dativ singular
  • cearșaf
  • cearșafului
plural
  • cearșafuri
  • cearșafurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cearceaf
  • cearceaful
  • cearceafu‑
plural
  • cearceafuri
  • cearceafurile
genitiv-dativ singular
  • cearceaf
  • cearceafului
plural
  • cearceafuri
  • cearceafurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)