CEARȘAF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie – făcut din pînză (de obicei albă) cu care se acoperă patul sau se îmbracă plapuma; (Mold.) prostire. Cîmpul alb, ca un cearșaf, Pînă-n zări se desfășoară. TOPÎRCEANU, M. Ea se plecă spre el întinse cearșaful și-l așeză la loc. D. ZAMFIRESCU, R. 279. Un cearșaf verde lua Și pe turc dacă-l lega, Și pe turc dacă-l bătea, în cearșaf îl înfășa. TEODORESCU, P. P. 666. Cearșaf de baie = cearșaf cu care se șterge corpul după baie. 2. (Învechit) Pînză de turban, șal. Banul... cu cauc cu cearșaf alb. FILIMON, C. 144. – Variantă: cearceaf s. n.