cazual, ~ă a [At: COSTINESCU / P: ~zu-al / Pl: ~i, ~e / E: lat casualis] 1 (Rar) Care are un caracter întâmplător, depinzând de împrejurări Si: accidental. 2 (D. terminații, alternanțe etc.) Care arată cazul gramatical.

CAZUAL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întîmplător, care depinde de împrejurări, se produce de la caz la caz, apare nesistematic, pe neprevăzute; accidental, fortuit. 2. Care arată cazul gramatical. Dezinență cazuală. – Pronunțat: -zu-al.

CAZUAL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întîmplător, care depinde de împrejurări; accidental. 2. Care arată cazul gramatical. Desinență cazuală. [Pr.: -zu-al] – Lat. lit. casualis.

CAZUAL, -Ă adj. 1. Cu caracter întîmplător; depinzînd de anumite împrejurări; accidental, fortuit. 2. Care arată cazul gramatical. [Pron. -zu-al. / cf. fr. casuel, lat. casualis].

CAZUAL, -Ă adj. 1. cu caracter întâmplător; accidental, fortuit. 2. care arată cazul gramatical. (< fr. casuel, lat. casualis)

CAZUAL¹ ~ă (~i, ~e) Care ține de un caz concret; cu caracter întâmplător; accidental. [Sil. -zu-al] /<lat. casualis

CAZUAL² ~ă (~i, ~e) lingv. Care indică cazul gramatical; cu valoare de caz. Desinență ~ă. [Sil. -zu-al] /<lat. casualis

cazual a. 1. care atârnă de împrejurări; 2. privitor la cazurile flexiunii: dezinență cazuală.

*cazuál, -ă adj. (lat. casualis). Întîmplător, care depinde de cazurĭ, fortuĭt, accidental. Relativ la cazurile din gramatică: terminațiune cazuală.

cazual (întâmplător; privitor la cazul gramatical) (desp. -zu-al) adj. m., pl. cazuali; f. cazuală, pl. cazuale

cazual (întâmplător, care privește cazul gramatical) (-zu-al) adj. m., pl. cazuali; f. cazuală, pl. cazuale

cazual adj. m. (sil. -zu-al), pl. cazuali; f. sg. cazuală, pl. cazuale

CAZUAL, -Ă adj. (cf. fr. casuel, lat. casualis): în sintagmele regim cazual (al prepozițiilor) și sistem cazual (v.).

CAZUAL adj. v. accidental, incidental, întâmplător, ocazional, sporadic.

cazual adj. v. ACCIDENTAL. INCIDENTAL. ÎNTÎMPLĂTOR. OCAZIONAL. SPORADIC.