15 definiții pentru cazual


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cazual, ~ă a [At: COSTINESCU / P: ~zu-al / Pl: ~i, ~e / E: lat casualis] 1 (Rar) Care are un caracter întâmplător, depinzând de împrejurări Si: accidental. 2 (D. terminații, alternanțe etc.) Care arată cazul gramatical.

CAZUÁL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întâmplător, care depinde de împrejurări; accidental. 2. Care arată cazul gramatical. Desinență cazuală. [Pr.: -zu-al] – Din lat. casualis.

CAZUÁL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întâmplător, care depinde de împrejurări; accidental. 2. Care arată cazul gramatical. Desinență cazuală. [Pr.: -zu-al] – Din lat. casualis.

CAZUÁL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întîmplător, care depinde de împrejurări, se produce de la caz la caz, apare nesistematic, pe neprevăzute; accidental, fortuit. 2. Care arată cazul gramatical. Dezinență cazuală. – Pronunțat: -zu-al.

CAZUÁL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întâmplător, care depinde de împrejurări; accidental. 2. Care arată cazul gramatical. Desinență cazuală. [Pr.: -zu-al] – Lat. lit. casualis.

CAZUÁL, -Ă adj. 1. Cu caracter întâmplător; depinzând de anumite împrejurări; accidental, fortuit. 2. Care arată cazul gramatical. [Pron. -zu-al. / cf. fr. casuel, lat. casualis].

CAZUÁL, -Ă adj. 1. cu caracter întâmplător; accidental, fortuit. 2. care arată cazul gramatical. (< fr. casuel, lat. casualis)

CAZUÁL2 ~ă (~i, ~e) lingv. Care indică cazul gramatical; cu valoare de caz. Desinență ~ă. [Sil. -zu-al] /<lat. casualis

CAZUÁL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de un caz concret; cu caracter întâmplător; accidental. [Sil. -zu-al] /<lat. casualis

cazual a. 1. care atârnă de împrejurări; 2. privitor la cazurile flexiunii: dezinență cazuală.

*cazuál, -ă adj. (lat. casualis). Întîmplător, care depinde de cazurĭ, fortuĭt, accidental. Relativ la cazurile din gramatică: terminațiune cazuală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cazuál (întâmplător, care privește cazul gramatical) (-zu-al) adj. m., pl. cazuáli; f. cazuálă, pl. cazuále

cazuál adj. m. (sil. -zu-al), pl. cazuáli; f. sg. cazuálă, pl. cazuále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAZUÁL adj. v. accidental, incidental, întâmplător, ocazional, sporadic.

cazual adj. v. ACCIDENTAL. INCIDENTAL. ÎNTÎMPLĂTOR. OCAZIONAL. SPORADIC.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CAZUÁL, -Ă adj. (cf. fr. casuel, lat. casualis): în sintagmele regim cazual (al prepozițiilor) și sistem cazual (v.).

Intrare: cazual
cazual adjectiv
  • silabație: ca-zu-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cazual
  • cazualul
  • cazualu‑
  • cazua
  • cazuala
plural
  • cazuali
  • cazualii
  • cazuale
  • cazualele
genitiv-dativ singular
  • cazual
  • cazualului
  • cazuale
  • cazualei
plural
  • cazuali
  • cazualilor
  • cazuale
  • cazualelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cazual

etimologie: