12 definiții pentru cazon

cazón, ~ă a [At: CAZIMIR, Gr. 221 / Pl: ~i, ~e / E: rs кaзyoнный] 1 (Mil; înv) Al statului, (primit de militar) de la cazarmă, în opoziție cu ce e al său, personal Cf erarial, eraric, fiscal. 2-3 (D. comportament; pex) (De la sau) ca la cazarmă Si: grosolan, trivial.

CAZÓN, -Ă, cazoni, -e, adj. De cazarmă, propriu cazărmii; milităresc. ♦ (Peior.) Aspru, rigid; milităros. – Din rus. kazionnîi „de stat, fiscal”.

CAZÓN, -Ă, cazoni, -e, adj. De cazarmă, propriu cazărmii; milităresc. ♦ (Peior.) Aspru, rigid; milităros. – Din rus. kazionnîi „de stat, fiscal”.

CAZÓN, -Ă, cazoni, -e, adj. 1. (Ieșit din uz) De (la) cazarmă, propriu cazărmii, milităresc. Spinările îmbrăcate în postav cazon, cenușiu, se adunară. DUMITRIU, B. F. Un necunoscut, mărunt, cu vestmintele jumătate ostășești și cu spinarea încovoiată, sub apăsarea unui uriaș sac cazon. C. PETRESCU, S. 208. Se vedea... doar minerul și ciucurele galben-, cazon [al baionetei]. SAHIA, N. 69. 2. (Peiorativ, cu referire la armata din trecut; despre oameni și manifestările lor). Aspru, rigid, lipsit de suplețe. Ce rost a mai avut toată educația cazonă pentru mine? CAMILAR, N. I 152. Ce naiba, moșule, te știam că poți cîteodată să fii și mai puțin cazon. HOGAȘ, H. 94.

CAZÓN, -Ă, cazoni, -e, adj. De cazarmă, propriu cazărmii; milităresc. ♦ (Peior.) Aspru, rigid, stereotip. – Rus kazënnyj „al statului”.

cazón adj. m., pl. cazóni; f. cazónă, pl. cazóne

CAZÓN adj. 1. v. militar. 2. v. milităros.

cazón (cazónă), adj. – De cazarmă, milităresc. Rus. kazjonnyĭ „care aparține finanțelor publice” (Philippide, Viața rom., IV (1907), p. 38; DAR); s-a spus mai întîi despre obiecte, îmbrăcăminte, muniții sau hrană, puse la dispoziția soldaților de către Stat. – Der. cazonie, s. f. (serviciu militar).

CAZÓN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de cazarmă; propriu cazărmii; milităresc. 2) fig. depr. Care exclude abaterile de la normă; în deplină conformitate cu anumite prevederi; aspru; sever; dur. /<rus. kazënnyi

cazon n. în graiul soldățesc, tot ce aparține cazarmei sau Statului, în opozițiune cu particular, adică cu ceea ce soldatul își procură, din propriile sale mijloace [Alterațiune din cazarmă].

cazón, -ă adj. (rus. kazényĭ, pron. kazönnyĭ, al statuluĭ, al țaruluĭ, al vistieriiĭ, d. kazná, ladă, hazna, vistierie, [care vine d. turc. hazna, în nord kazna]. V. hazna). Fam. Al statuluĭ, în opoz. cu particular, vorbind de lucrurĭ militare: chipiŭ cazon, pușcă cazonă. Adv. Iron. Militărește: nu vorbi cazon aicĭ!


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cazón adj. m., pl. cazóni; f. sg. cazónă, pl. cazóne

CAZON adj. 1. (MIL.) militar, milităresc, ostășesc, soldățesc, (rar) marțial, (pop.) cătănesc, (înv.) oștenesc, oștesc, voinicesc. (Uniformă ~.) 2. milităros, (rar) marțial. (Purtare ~.)

Intrare: cazon
cazon adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cazon
  • cazonul
  • cazonu‑
  • cazo
  • cazona
plural
  • cazoni
  • cazonii
  • cazone
  • cazonele
genitiv-dativ singular
  • cazon
  • cazonului
  • cazone
  • cazonei
plural
  • cazoni
  • cazonilor
  • cazone
  • cazonelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)