28 de definiții pentru catrință catrânță catrență cătrință cătrânță cotrânță cotrință crătință cretință cratință (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

catrință sf [At: (a. 1752) IORGA, S. D. XII, 63 / V: ~rânță, ~rență, căt~, cotrânță, cot~, crătință, cretință / Pl: ~țe / E: nct] 1 (În portul popular românesc) Haină femeiască în locul fustei, necusută în părți, legată cu bete, țesută în casă, din lână de diferite culori, predominând roșul și negrul. 2 (Reg) Fotă întreagă. 3 (Reg) Partea din față a fotei Cf șorț. 4 (Reg) Partea din spate a fotei Cf zadie. 5 (Reg; îe) A-i mirosi cuiva a ~ A începe să se intereseze de femei.

CATRÍNȚĂ, catrințe, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din portul național al femeilor românce, care servește ca fustă sau ca șorț și care constă dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă adesea împodobită cu alesături, cu paiete etc. – Din magh. katrinca.

CATRÍNȚĂ, catrințe, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din portul național al femeilor românce, care servește ca fustă sau ca șorț și care constă dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă adesea împodobită cu alesături, cu paiete etc. – Din magh. katrinca.

CATRÍNȚĂ, catrințe, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din portul național al femeilor romînce, ținînd locul fustei și constînd dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă țesută în casă și împodobită cu flori sau cu motive naționale. V. fotă, opreag, șorț, vîlnic, zadie. Stăpîna casei... își netezește catrința. EMINESCU, N. 141. Minunată idee!... mă duc să-mi pun catrință. ALECSANDRI, T. I 264. La mama purtam rochiță, La bărbat n-am nici catrință. ȘEZ. III 60. – Variante: (regional) cătrínță (HODOȘ, P. P. 121), cretínță (ODOBESCU, S. I 418) s. f.

CATRÍNȚĂ, catrințe, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din portul național al femeilor românce, ținând locul fustei și constând dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă, împodobită cu flori, cu fluturi sau cu motive naționale. – Comp. magh. katrinka, katrinca.

CATRÍNȚĂ ~e f. (în portul național femeiesc) Obiect de îmbrăcăminte constând dintr-o bucată dreptunghiulară de țesătură cu alesături, purtată în loc de fustă. /<ung. katrinca

catrință f. Mold. șorț de lână ce poartă țărancele în loc de roche, fotă dublă: în ștergar și’n catrință merge o sprintenă română AL. [Ung. KATRINKA].

catrínță f., pl. e (d. numele femeĭesc Catrinuța, Catrina, de unde și ung. katrinka, katrinca, karinca, id., ca și pol. katanka, rochie scurtă, d. litv. katénka, cămășuță, adică „Catinca”. V. caterincă). Est. Fotă. – În vest cătrință, -înță, crătință și cretință (Ban. Trans.), cratință și cretință (Arg.).

catrânță sf vz catrință

catrență sf vz catrință

cătrință sf vz catrință

cotrânță sf vz catrință

cotrință sf vz catrință

cretință sf vz cătrință

CĂTRÍNȚĂ s. f. v. catrință.

CRETÍNȚĂ s. f. v. catrință.

cretință f. Tr. V. catrință; numa ’n iie și ’n cretință POP.

cătrínță, și -î́nță, V. catrință.

arată toate definițiile

Intrare: catrință
catrință substantiv feminin
  • silabație: ca-trin-ță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catrință
  • catrința
plural
  • catrințe
  • catrințele
genitiv-dativ singular
  • catrințe
  • catrinței
plural
  • catrințe
  • catrințelor
vocativ singular
plural
catrânță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catrânță
  • catrânța
plural
  • catrânțe
  • catrânțele
genitiv-dativ singular
  • catrânțe
  • catrânței
plural
  • catrânțe
  • catrânțelor
vocativ singular
plural
catrență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cătrință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cătrință
  • cătrința
plural
  • cătrințe
  • cătrințele
genitiv-dativ singular
  • cătrințe
  • cătrinței
plural
  • cătrințe
  • cătrințelor
vocativ singular
plural
cătrânță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cotrânță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cotrință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crătință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cretință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cretință
  • cretința
plural
  • cretințe
  • cretințele
genitiv-dativ singular
  • cretințe
  • cretinței
plural
  • cretințe
  • cretințelor
vocativ singular
plural
cratință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

catrință catrânță catrență cătrință cătrânță cotrânță cotrință crătință cretință cratință

  • 1. Obiect de îmbrăcăminte din portul național al femeilor românce, care servește ca fustă sau ca șorț și care constă dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă adesea împodobită cu alesături, cu paiete etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fotă (subst.) 3 exemple
    exemple
    • Stăpîna casei... își netezește catrința. EMINESCU, N. 141.
      surse: DLRLC
    • Minunată idee!... mă duc să-mi pun catrință. ALECSANDRI, T. I 264.
      surse: DLRLC
    • La mama purtam rochiță, La bărbat n-am nici catrință. ȘEZ. III 60.
      surse: DLRLC

etimologie: