CATRINȚĂ, catrințe, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din portul național al femeilor romînce, ținînd locul fustei și constînd dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă țesută în casă și împodobită cu flori sau cu motive naționale. V. fotă, opreag, șorț, vîlnic, zadie. Stăpîna casei... își netezește catrința. EMINESCU, N. 141. Minunată idee!... mă duc să-mi pun catrință. ALECSANDRI, T. I 264. La mama purtam rochiță, La bărbat n-am nici catrință. ȘEZ. III 60. – Variante: (regional) cătrință (HODOȘ, P. P. 121), cretință (ODOBESCU, S. I 418) s. f.