cațali v vz cățeli

cățăla [At: DICȚ / Pzi: ~lez / E: cățeli css] (Reg) vr 1 (D. cățele, vulpi, lupoaice) A se împerechea. 2 vt (D. cățele, vulpi, lupoaice) A fata. 3 vr (D. boli) A se agrava. 4 vt (C. indică animale) A ațâța. 5 vi (Pan; d. ceapă) A încolți. 6 vr (D. iarbă) A se înțeleni. 7 vr (D. bube, răni) A se întinde. 8 vt (D. matca albinelor) A depune ouă.

cățăli v vz cățeli

cățeli [At: LB / V: cațali, cățăli / Pzi: ~lesc / E: cățel] 1 vt (D. femele de câine, vulpe, lup) A făta. 2 vr (Pop; d. animale) A se împerechea. 3-4 vr (D. boli) A se agrava (sau a reizbucni) Si: a se cățela (3-4), a se cățelări (3-4), a se încățela (3-4), a se încățeli (3-4). 5 vt (Buc) A ațâța 6 vt (D. ceapă) A încolți. 7 vr (D. ierburi) A se înțeleni. 8 vr (D. ierburi) A se îndesi. 9 vt (D. albine) A depune ouăle Si: a cățela, a cățelări (9), a încățela (9), a încățeli (9). 10 vr (D. bube, răni) A se întinde. 11 vr A se mări.

câtea pin, ain vz câtelea corectat(ă)

câtelea, câta [At: DA / V: câtea / E: câte + -le + -a] 1-4 pi, ain (Precedat de articole „al”, „a”, în propoziții interogative) Solicită informații despre locul ocupat (de cineva sau ceva) într-o ierarhie (ori într-un șir de ființe sau obiecte de același fel).

CĂȚELI (-elesc) vb. refl. 1 🐒 A se împreuna (vorb. de cîini) ¶ 2 Mold. (PAMF.), 🌿 A se întinde, a se înmulți (vorb. de buruieni) ¶ 3 🩺 Ⓟ A se împuia, a se propaga (vorb. de bube): niște bubuțe cari neîncetat se înmulțesc și se cățelesc (MAR.) [cățel].

CÎTELEA adj. și pron. inter. (m. al ~, f. a cîtea) Întrebuințat spre a întreba ce număr de ordine, ce șir, ce rang ocupă cineva sau ceva: al ~ ești în clasă? – pentru a cîtea oară te rog să nu mă întrerupi? [cît].

CĂȚELI, pers. 3 cățelește, vb. IV. (Popular) 1. Tranz. (Despre cățele, lupoaice, vulpoaice) A puia, a făta. 2. (Despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. (Atestat în forma regională cățăli) Lui Potcoavă îi luceau ochii de arșița ce-avea în el. Se părea că rana cu pricina nu merge bine. «Bubă ce se cățălește», cugeta în sine cu mare spaimă uncheșul- Petrea. SADOVEANU, N. P. 21.

CÎTEA num. nehot. f. v. cîtelea.

CÎTELEA, CÎTA num. nehot. (Precedat de art. «al», «a», se întrebuințează, în propoziții interogative, pentru a afla ce loc ocupă cineva sau ceva într-o serie de ființe sau de lucruri de același fel) Al cîtelea copil e la părinți? A cita casă? – Variantă: cîtea num. nehot. f.

CĂȚELI, pers. 3 cățelește, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. (Despre cățele, lupoaice, vulpi) A se împerechea. 2. (Despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. – Din cățel.

CÎTELEA, CÎTA num. nehot. (Precedat de art. « al », « a », se întrebuințează în propoziții interogative, indicînd locul pe care îl ocupă cineva sau ceva într-o serie de ființe sau de lucruri de același fel) A cîta casă ? [Var.: cîtea num. nehot. f.] – Din cîte + le + a.

CÂTELEA câta num. nehot. (precedat de articolul al, a se folosește în propoziții interogative pentru a afla ce loc ocupă cineva sau ceva într-o serie) Al ~ copil este el în familie? /câte + le + a

cățelì v. 1. a se inflama și propaga (vorbind de un absces); 2. a se împreuna (vorbind de câini).

1) cîtelea, V. cîtulea.

2) cîtelea (de-a’n) loc. adv. Munt. A umbla de-a’n cîtelea, a umbla din răsputerĭ, pînă nu maĭ poțĭ.

cîtulea (al), a cîta adj. (d. cît). În ce rînd, în ce ordine: Al cîtulea e acest elev? – Al optulea din zece. – Și al cîtelea.

cățeli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cățelește, 3 pl. se cățelesc, imperf. 3 sg. se cățelea; conj. prez. 3 să se cățelească; ger. cățelindu-se

câta (a ~) v. câtelea (al ~)

câtelea (al ~) pr. m., adj. pr. m., f. a câta

!cățeli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cățelește, imperf. 3 sg. se cățelea; conj. prez. 3 să se cățelească

câta (a ~) v. câtelea (al ~)

câtelea (al ~) pr. m., adj. pr. m., f. a câta

cățeli vb., ind. prez. 3 sg. cățelește, imperf. 3 sg. cățelea; conj. prez. 3 sg. și pl. cățelească

câtelea (al ~) pr. m., adj. m., f. a câta

(al) câtelea, (a) câta.

CĂȚELI vb. v. goni, împerechea, împreuna, încrucișa.

cățeli vb. v. GONI. ÎMPERECHEA. ÎMPREUNA. ÎNCRUCIȘA.