2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

catehizare sf [At: MARIAN, NA. 166 / Pl: ~zări / E: catehiza] 1 Învățare a catehismului (1) Si: catehizație (1), (rar) catehizat1 (1), (înv) catehisie (1), catehisire (1), (îvr) catehisit1 (1). 2 Încercare de a convinge pe cineva să adopte o doctrină Si: catehizație (2), (rar) catehizat1 (2), (înv) catehisie (2), catehisire (2), (îvr) catehisit1 (2).

CATEHIZÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a catehiza.V. catehiza.

CATEHIZÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a catehiza.V. catehiza.

CATEHIZÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a catehiza.

catehiza vt [At: DA ms / V: ~tih~ / Pzi: ~zéz / E: fr catéchiser] 1 A învăța (pe cineva) catehismul (1) Si: (înv) a catehisi (1). 2 (Pex) A încerca să convingă pe cineva să adopte o doctrină Si: (înv) a catehisi (2).

CATEHIZÁ, catehizez, vb. I. Tranz. (Înv.) A învăța pe cineva catehismul (1) sau, p. ext., dogmele religiei creștine; a catihisi. – Din ngr. katihísa (aor. lui katihó), fr. catéchiser.

CATEHIZÁ, catehizez, vb. I. Tranz. (Înv.) A învăța pe cineva catehismul (1) sau, p. ext., dogmele religiei creștine; a catihisi. – Din ngr. katihísa, (aor. lui katihó), fr. catéchiser.

CATEHIZÁ, catehizez, vb. I. Tranz. (Înv.) A învăța pe cineva catehismul (1) sau, p. ext., dogmele religiei creștine. – Ngr. katiho (aor. katihisa).

CATEHIZÁ vb. tr. 1. a învăța pe cineva dogmele religiei creștine. 2. (fig.) a convinge, a îndoctrina. (< fr. catéchiser)

*catehizéz v. tr. (vgr. kat-ehízo. V. ecoŭ). Învăț pe cineva principalele puncte ale religiuniĭ. Fig. Încerc să conving. – Și catihisesc (ngr. katihízo, aor. katihisa).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

catehizáre (înv.) s. f., g.-d. art. catehizắrii

catehizáre s. f., g.-d. art. catehizării

catehizá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 catehizeáză

catehizá vb., ind. prez. 1 sg. catehizéz, 3 sg. și pl. catehizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CATEHIZÁ vb. (BIS.) (înv.) a catihisi.

CATEHIZA vb. (BIS.) a catihisi.

Intrare: catehizare
catehizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catehizare
  • catehizarea
plural
  • catehizări
  • catehizările
genitiv-dativ singular
  • catehizări
  • catehizării
plural
  • catehizări
  • catehizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: catehiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • catehiza
  • catehizare
  • catehizat
  • catehizatu‑
  • catehizând
  • catehizându‑
singular plural
  • catehizea
  • catehizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • catehizez
(să)
  • catehizez
  • catehizam
  • catehizai
  • catehizasem
a II-a (tu)
  • catehizezi
(să)
  • catehizezi
  • catehizai
  • catehizași
  • catehizaseși
a III-a (el, ea)
  • catehizea
(să)
  • catehizeze
  • catehiza
  • catehiză
  • catehizase
plural I (noi)
  • catehizăm
(să)
  • catehizăm
  • catehizam
  • catehizarăm
  • catehizaserăm
  • catehizasem
a II-a (voi)
  • catehizați
(să)
  • catehizați
  • catehizați
  • catehizarăți
  • catehizaserăți
  • catehizaseți
a III-a (ei, ele)
  • catehizea
(să)
  • catehizeze
  • catehizau
  • catehiza
  • catehizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

catehizare

  • 1. învechit Acțiunea de a catehiza.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi catehiza
    surse: DEX '98 DEX '09

catehiza

etimologie: